titoCele şase republici adăposteau încă de atunci comunităţi etnice şi religioase foarte diferite. Astfel că tensiunile interne erau destul de ridicate. În anii 60 şi 70 preşedintele Josip Tito (foto alăturat) a reuşit să calmeze aceste frecuşuri iar Iugoslavia a cunoscut o perioadă de stabilitate şi prosperitate fără precedent.

După moartea lui Tito, în 1980, această armonie a început însă să dispară iar vechile tensiuni etnice şi religioase au ieşit la iveală. Astfel, la căderea comunismului, atmosfera din Iugoslavia era deja una incendiară, ceea ce a favorizat destrămarea şi conflictele.

Prima republică ce s-a desprins de Iugoslavia a fost Slovenia. Aceasta şi-a declarat independenţa pe 25 iunie 1991. Armata Populară Iugoslavă a încercat să-i oprească demeresul, astfel că anunţul de secesiune a fost urmat de un scurt război de 10 zile. Acesta s-a încheiat pe 7 iulie 1991, cu semnarea acordurilor de la Brijuni. Slovenia a rămas de atunci independentă şi a urmat cu succes calea spre integrarea euro-atlantică.

iugoslavia 2A doua republică secesionistă a fost Croaţia. Aceasta şi-a declarat independenţa în 1991, gest care a declanşat un război sângeros ce a durat aproape patru ani (1991-1995). Conflictul a fost marcat de numeroase crime şi atrocităţi iar bilanţul final se ridică la aproximativ 15.000 de morţi.

Războiul s-a dus între etnicii croaţi care doreau independenţa şi comunitatea sârbă care prefera rămânerea în Iugoslavia alături de majoritatea sârbă din Serbia.

În 1992 a venit rândul Bosniei-Herţegovina să-şi declare independenţa faţă de Federaţia Iugoslavă.

Inspiraţi de exemplele Sloveniei şi Croaţiei, locuitorii au votat pentru secesiune într-un referendum, pe 29 februarie 1992. Populaţia ţării era însă formată din trei comunităţi etnice diferite – sârbii ortodocşi, croaţii catolici şi bosniacii musulmani – care nu au primit autonomia cu acelaşi entuziasm.

Sârbii au boicotat refrendumul de independenţă şi au afirmat că preferă să rămână în interiorul Iugoslaviei.

iugoslavia warAutorităţile de la Sarajevo au declarat oricum secesiunea şi astfel a izbucnit unul dintre cele mai sângeroase conflicte civile din Balcani.

Sârbii bosniaci, sub conducerea lui Radovan Karadzic (lider politic) şi a lui Ratko Mladic (lider militar) s-au luptat timp de trei ani cu croaţii şi cu musulamnii din ţară pentru a împiedica destrămarea Iugoslaviei.

Războiul s-a încheiat în decembrie 1995, după un efort diplomatic internaţional considerabil şi a lăsat în urmcă 200.000 de morţi.
În plus, conflictul a fost marcat de câteva masacre cutremurătoare, care au şocat întreaga Europă.

Cel mai cunoscut episod de acest fel a fost genocidul de la Srebrenica din iulie 1995. Atunci, o unitate a armatei sârbe a asediat localitatea Srebrenica din Bosnia şi a ucis 8.000 de musulmani, inclusiv copii.


Acest articol este proprietatea Pagina de Politică și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Se încarcă...

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top