Nu poate fi erou liderul politic care se află, după şase luni de tocat mărunt nervii Europei, în situaţia de a accepta ceea ce putea fi acceptat de la bun început.

Dacă nu poate fi erou, cu siguranţă individul respectiv are stofă de speculator politic lipsit de orice scrupule:

– pentru că i-a dus pe greci la porţile iadului, cu bănci închise şi cash de pe o zi pe alta, făcându-i, în două săptămâni, să accepte că anticamera infernului (austeritatea) poate fi, de fapt, suportabilă prin comparaţie cu însuşi infernul (falimentul de stat);

– pentru că i-a minţit pe greci cu mare putere de convingere, adunând la referendum un procentaj anti-austeritate (poziţie pe care a lepădat-o acum, pentru cât timp oare?) de 61%. Un procentaj comparabil, în treacăt fie spus, cu cât a scos USL la legislativele din 2012 (şi ştim ce a urmat);

– pentru că a jucat o alba-neagra geopolitică, lăsând impresia că are sprijin fie de la Putin, fie de la Obama; cel mai probabil, un sprijin direct pentru un asemenea aventurier n-ar fi venit, până la urmă, nici de la Casa Albă, nici de la Kremlin. Dar nu ar fi cinstit să ignorăm micile zâmbete de satisfacţie care au însoţit – la Washington şi la Moscova – polarizarea Europei în problema greacă.

Athens_protests4Cu doar puţine zile/ore în urmă Tsipras era încă în postura bâtei la carul cu oale, cu Germania, Finlanda, Danemarca şi statele mai mici sau nou-venite în zona euro de o parte, şi Franţa, Italia şi alte naţiuni ceva mai îngăduitoare cu grecii de cealaltă parte. O unitate europeană aparent fărâmiţată, ce ar fi putut fi anticipa – în mintea şi în vrerea unora – o Uniune Europeană fărâmiţată.

Etapa cutremurului grec dărâmător de Europa a fost depăşită momentan, fără nicio garanţie că nu va fi reamorsată ulterior.

Dacă vor ţipa suficient de tare şi vor reuşi să aducă pe tapet, la toamnă, problema tăierii din datoria publică, grecii ar putea să reseteze peste două-trei luni starea de criză la nivelul de acum două săptămâni.

Ce şochează şi stârneşte indignare în cel mai mare grad în capitalele europene este nonşalanţa, naturaleţea cu care un popor şi conducătorii săi pun semnul egal între o criză cu substrat eminamente naţional şi destinul unui proiect continental.

Athens_protests2(Da, ştiu, se vor găsi unii care să spună că grecii au fost „ajutaţi” de străini să ajungă aici. Aşa o fi, dar dacă grecii nu voiau să fie „ajutaţi” astfel n-ar fi ajuns aici. Auditorii străini care au falsificat în scripte starea economiei şi finanţelor greceşti în istoria recentă au făcut-o cu complicitate locală şi răspunzând cererii locale.)

Crize au fost cam peste tot în Europa, în siajul crizei globale exportate de americani în 2007 – 2008. Au apărut proteste anti-austeritate în mai toate statele blocului comunitar. S-au născut şi au luat avânt mişcări anti-sistem, ba chiar şi partide anti-sistem, cu discurs anarhist şi ideologii distructive.

Nicăieri însănici în Spania, nici în Italia, nici în România, nici în ţările balticeconducătorii şi majoritatea cetăţenilor unui popor nu au cerut celorlalţi parteneri de proiect continental iertarea necondiţionată a păcatelor şi cauţionarea greşelilor trecute şi viitoare, sub ameninţarea că, în caz contrar, se aruncă în prăpastie cu Europa de gât.

Athens_protestsPartea civilizată a lumii de azi este împinsă spre autodistrugere de o mulţime de factori, între care concentrarea accelerată de capital în tot mai puţine mâini şi prăpastia tot mai adâncă dintre conducători şi popoare. Sunt reguli – nu cele mai bune, nu cele mai eficiente, dar există – care contraponderează sau încetinesc acest proces şi care dau, astfel, timp şi şanse generaţiilor viitoare să schimbe ceva. Regulile invocate sunt croite – cum spuneam într-o postare trecută – pe paradigma celui mai neplăcut, dar încă suportabil, compromis: fie el între cei care conduc şi cei care sunt conduşi, între naţiunile slabe şi cele puternice, între entităţile suprastatale şi ţările membre etc.

Respectarea regulilor împiedică lumea asta urâtă şi rea să se transforme rapid în ceva şi mai urât, şi mai rău, cu potenţial letal mai ridicat.

Va veni, poate, o vreme – peste o sută sau o mie de generaţii – când lumea nu va mai fi urâtă şi rea, ci va fi ceva ce încă nici nu putem concepe azi. Poate că va trebui să ne abandonăm individualitatea care stimulează egoismul, rapacitatea şi tentaţia de a ne folosi de orice atu în detrimentul aproapelui.

Athens_protests3Poate nu va mai conta, atunci, dacă suntem săraci sau bogaţi. Poate nu vor mai exista naţiuni şi motive de războaie între naţiuni, ci un singur scop, asumat conştient la nivelul întregii specii, şi care ne va împinge să cutreierăm Universul precum entitatea Overmind din cartea lui Arthur C. Clarke.

Poate ce vom fi devenit atunci va fi atât de îndepărtat de ce suntem condiţionaţi azi să definim drept „omenesc” încât ar fi mai uşor de măsurat, pe scara evoluţiei, „distanţa” dintre trilobiţi şi australopiteci.

Până atunci însă, tot ce putem face pentru a ne da nouă înşine şi generaţiilor viitoare o şansă este să jucăm după reguli.

Nişte reguli pe care grecii le-au încălcat de câte ori au putut.

Acest articol este proprietatea Pagina de Politică și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (6 voturi, media: 4,33 din 5)
Se încarcă...

Articole similare

3 Responses to Tsipras, anti-eroul fără scrupule. E mult prea devreme pentru utopia comunistă

  1. val spune:

    Un articol scris de un postac platit de UE .Se arunca domnul jurnalist, nici nu-i retin numele,intr-un subiect care depaseste cu mult puterea lui de intelegere. Bre nea postacule. Nu te intreb cati bani ai primit ca sa scrii astfel de ineptii. Pentru guverna ta , vreau sa-ti spun ca zilele trecute , 26 profesori de la London School of economy din Londra , au trimis o scrisoare deschisa casapilor de la BCE , UE si FMI in care isi exprima dezacordul lor cu felul in care se impune grecilor palata datoriilor, impunandu-le masuri de austeritate in timp de recesiune . Asta contravine legilor economiei . Dacar ar fi sa ne luam dupa mintea ta , grecia ar trebui sa fie vanduta complet bancilor in contul datoriilor .Ok , facem asta dar pe urma ,ce urmeaza? Unde vor mai gasi bani ca sa o i-a de la capat? Plata salariilor,pensiilor , spitalelor. Grecii au ajuns in sapa de lemn . Ceea ce ma intriga pe mine ,este graba exagerata a bancilor de a recupera datoriile .In 2010 , Grecia avea 100 miliarde datorii. Europa , a deblocat cei 100 miliarde numai ca banii nu au ajuns la greci ci la Frankfurt. Acum , Grecia s-a trezit cu 300 miliarde care reprezinta numai dobanzi. Asta stii si tu jurnalistule dar te faci ca nu stii. Banii te-au innebunit. Vai de viata ta de …..

    • Valentin Iclozan spune:

      🙂 Multumesc pentru osteneala de a scrie un comentariu polemic. Aici nu e vorba despre a lua masuri anti-ciclice intr-o economie in criza. Un astfel de scenariu ar fi plauzibil pentru un stat cu un „cazier economic” virgin. Adica un stat care n-a trait decenii pe banii pe bani din imprumuturi ce au subventionat un sistem socialist de beneficii sociale. Intr-o tara cu un nivel rezonabil de indatoare – 50 – 60 la suta din PIB – este la fel de rezonabil, de pilda, sa scazi taxarea in timp de criza pentru a stimula consumul si investitiile. Dar cheia este nivelul de indatorare. La 180% * PIB datorie publica, este evident ca, pe modelul de pana acum, tara respectiva va continua sa acumuleze datorii ce nu vor putea fi niciodata rambursate. Datoriile acelea nu s-au facut de ieri pe azi. In 2012, la doi ani dupa acordul initial cu troica FMI-UE-BCE, guvernul de atunci a beneficiat de un „haircut” – adica de o reducere a datoriei – agreat cu investitorii privati. Aceasta a fost conditia suplimentarii bailout-ului (ajutorului financiar initial) acordat de guvernele si institutiile straine. Haircut-ul din 2012 s-a ridicat la peste 100 de miliarde de euro, swap-ul (pierderea asumata de detinatorii de bonduri grecesti) fiind de 53,5%. Mai clar: grecii au fost „iertati” de catre o parte din creditori de plata a 100 de miliarde. In schimb, au primit, conditionat, de la troica inca 130 de miliarde, pe care sa-i dea inapoi intr-un interval rezonabil, in transe. Efectul a fost ca situatia economica si sociala din Grecia a ramas la fel de proasta iar nivelul de indatorare s-a mentinut ridicat sau chiar a crescut (un tabel relevant poate fi consultat aici: http://www.tradingeconomics.com/greece/government-debt-to-gdp). Este clar ca „ceva nu merge” si ca inainte de o noua restructurare a datoriei grecii trebuie sa-si restructureze sistemul fiscal si cheltuielile sociale. Mai brutal spus, grecii trebuie sa se obisnuiasca – incepand chiar cu cei care-i guverneaza – sa traiasca din cat produc. Dupa aceea, se va putea lua in calcul si o NOUA restructurare a datoriei, asa cum au scris profesorii de la London School of Economics (cred ca la aceasta institutie v-ati referit iar scrisoarea pe care o invocati nu face abstractie de masurile de reforma, ci dimpotriva: http://www.wouterdenhaan.com/LSE_letter_on_Greece.pdf). Cat priveste banii pe care i-am castigat – in plus fata de salariu – scriind acest articol, va urez crestineste sa aveti dumneavoastra parte de ei si, daca va mai ramane ceva, sa dati si altora.

      PS: in 2010 indatorarea Greciei era cu mult peste 100 de miliarde de euro. Gasiti informatii inclusiv pe Wikipedia.

Lasă un răspuns la Tsipras, anti-eroul fără scrupule | E mult prea devreme pentru utopia comunistă - Stiri Presa Online Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top