Later edit: am făcut ceea ce, de obicei, nu fac. Am schimbat titlul după publicare. Am făcut asta după ce am deschis Facebook-ul azi-dimineață. Restul textului a rămas neschimbat și mi-l asum 100%, cu toate riscurile de blam public.

AL1Dragi tineri,

Mă adresez vouă astfel dintr-o sumă de motive, nu toate relevante. Dar, pentru a nu mă suspecta de exces de familiaritate – pe mine, un neimportant observator al vremurilor noastre – am să mă explic sumar.

Am, probabil, dublul vârstei medii a majorității celor care ies în stradă în aceste zile.

Am „prins”, ca elev de liceu, Revoluția (la televizor), Piața Universității (în stradă), Mineriadele I, II și III (ca ziarist, ultima). Am fost martor narator la schimbul de generații între politicieni-mafioți, la erodarea socială indusă de dezastrul din Sănătate și Educație, la transformarea presei mainstream în mocirlă pestilențială, sub talpa patronilor penali.

Am văzut generații cu vise ucise de corupție, birocrație și nesimțire pandemică, fugind în exod, să se salveze prin țări străine. Am văzut ridicându-se și șubrezindu-se la presiunea străzii un regim autocrat și sfidător, care, prin ocupantul celei mai înalte funcții în stat, își invita indirect profesorii și medicii să plece din țară, dacă nu le convine salarizarea din „raiul românesc”.

Am asistat apoi la acapararea aproape totală a Puterii de către exponenții celuilalt „gang” politic, net superiori față de predecesori în cinism, infracționalitate și amoralitate. Am votat cu Iohannis, ca mulți dintre voi, la 2 și la 16 noiembrie, ca să nu pună Ponta capacul de sicriu peste ultimele minți și voci libere din această țară. Și aproape că mi-am pierdut ultima urmă de speranță până să ieșiți voi în stradă.

Ca mulți dintre voi, sunt (sau măcar mă declar ca atare) un ins onest, care n-a pupat dosuri, nu și-a făcut din minciună și fraudă un mod de viață și, drept consecință, n-a strâns averi, nici doctorate, nici grade militare.

În plus, îmi sunteți, literalmente, dragi, pentru că am fost zilele astea printre voi și v-am simțit vitalitatea, frustrarea și dorința de a-i trimite la lada de gunoi a istoriei contemporane pe membrii transpartinici ai Cupolei mafiote care au furat României în ultimul sfert de secol ce avea mai bun: șansa uriașă de a fi o țară a cetățenilor săi, și nu un land privat al camarilei cimentate prin șantaj, formată din securiști cu origini în eșalonul doi de pe vremea lui Ceaușescu și din urmașii lor.

al3Forța voastră e imensă în acest moment și a băgat frica în absolut toți politicienii, de la stânga la dreapta eșicherului. Monica Macovei a intuit bine când a spus că oamenii din stradă nu-i vor acum pe politicieni în mijlocul lor. Nu-i vreți și bine faceți.

Cifrele sunt de partea voastră. Ați fost 25 de mii, apoi 35 de mii, marți și miercuri, doar în București, convinși că merită să ieșiți în stradă doar printr-o „convocare” pe Facebook, după trei zile de doliu național. V-ați descoperit forța din mers.

Prin comparație, al doilea partid al țării, agregat prin contopirea a două formațiuni, a reușit la cel mai recent miting să scoată din case doar 6-7 mii de cetățeni. Și aceia, pe convocator de filială.

Această etapă a forței brute și inspiratoare de teamă pentru clasa politică și birocrații care o slujesc are poezia și frumusețea ei; este romantică și revoluționară. Dar este O ETAPĂ. Nu este și nu poate fi o stare de grație perpetuă.

Niciun fotbalist nu trăiește întreaga viață la intensitatea celor 90 de minute de pe teren. Niciun cântăreț nu poate rămâne tot timpul „cuplat” pe rezervorul de adrenalină și pe excitarea nervoasă dintr-un concert. Niciun orator nu poate vorbi maselor fără pauze, oricât de mare i-ar fi elocința.

Sigur, sunteți plini de energie și v-ați făgăduit, vouă înșivă și celor care vă urmăresc, în case, la televizor, că veți ieși zilnic, până ce blestematul de establishment politic românesc (noua marotă lexicală a editorialiștilor, în aceste zile:-) se va curăța singur, endogen, de putreziciune. Eu, unul, vă cred. Deocamdată, vă cred și politicienii. Însă opțiunea asta vă limitează rolul la cel de gardian social. Apelând la o metaforă, e ca și cum v-ați propune să fiți, perpetuu, torentul care se ridică și amenință să măture guverne de îndată ce politicienii depășesc un anumit prag al perversității și nesimțirii.

E un rol important, colectiv și social – dacă reușiți să vă mențineți în el, generația voastră și cele care vor urma. Dar puteți fi mai mult. Mult mai mult.

Puteți fi jucători-cheie, care să construiască și să impună o paradigmă nouă în politică. Adică să bateți sistemul la masa lui de joc. Știu, vă e silă când auziți cuvântul ăsta: politică. Dar este un sine qua non al democrației reprezentative.

Al4Dacă umanitatea va viețui pe scena Universului suficient de mult, poate va abandona, la un moment dat, democrația reprezentativă în favoarea unei forme de leadership colectiv, în care absolut toți indivizii participă, instantaneu, la luarea tuturor deciziilor. Până acolo, suntem constrânși de limitele propriei noastre biologii să ne delegăm lideri. Și, desigur, să concepem mecanisme coercitive prin care să-i dăm jos dacă nu mai dau satisfacție. Cunosc aversiunea și suspiciunea voastră față de leadershipul politic. Ați văzut sau ați auzit de prea multe revoluții confiscate sau furate.

Dar, exact așa cum ați pus cu botul pe labe un întreg sistem, aflat momentan în corzi și se care se teme să vă supere, la fel, sunt convins, puteți crea o structură fail/safe prin care reprezentanții voștri să rămână fără mandat dacă ajung să vă dezamăgească. Să nu ne facem iluzii: dacă vă veți alege lideri, unii vă vor dezamăgi la un moment dat. E plină istoria de exemple. Totuși, forța de care dați dovadă acum ar trebui să vă ajute să depășiți și astfel de viitoare neajunsuri.

În plus, țara asta duce lipsă de sânge proaspăt în blestemata de politică.

Am zis sânge proaspăt, nu carne de tun. Pe modelul actual, clasic, un tânăr membru nou într-un partid vechi trebuie să lase la ușă idealuri și speranțe. Trebuie să accepte să intre in malaxorul nivelator de caractere care livrează politicieni tineri, poate, ca vârstă, dar plini de tarele și compromisurile impuse de cei bătrâni.

Țara asta n-a mai avut un agregat politic autentic nou de foarte multă vreme. PMP și M10 nu sunt partide noi decât în acte. Ambele au leadershipul asigurat de politicieni formați în sistemul pe care-l detestați. Despre celelalte partide n-are rost să mai vorbim.

În plus, nimeni nu spune că trebuie să deveniți peste noapte partid politic. Partid, un alt cuvânt pe care, probabil, îl urâți astăzi.

Însă o mișcare civică înregistrată, cu o platformă centrată pe educație, promovarea competenței și pe anti-corupție veți putea puteți genera ușor, dacă vă veți învinge suspiciunile și vă veți identifica în mod corect prietenii cu potențial reprezentativ. Acordați-vă, vouă înșivă, încredere, așa cum ați marșat la mobilizarea de pe Facebook.

al5Și întrebați-vă, eventual: ați fost, vineri, 100% mulțumiți de cei convocați de președinte la Cotroceni? Vă reprezintă pe majoritatea, măcar la nivelul unui compromis acceptabil, toate acele ONG-uri invitate?

Data viitoare, cu o mișcare A VOASTRĂ, coagulată și structurată, apartul birocratic al lui Iohannis n-ar mai putea să delege, discreționar, participanții la dialog. Ar fi obligat să țină cont de voința VOASTRĂ.

Partidele existente v-ar avea permanent în coastă, nu doar în clipe astrale născute din tragedii umane. Și, finalmente, ați putea reuși acum, după 25 de ani, ce era teoretic posibil încă de pe vremea FSN-ului, dacă Ion Iliescu n-ar fi chemat minerii la București.

Azi, Ion Iliescu este cercetat pentru infracțiuni contra umanității. Iar minerii, câți mai sunt, probabil că fraternizează cu voi.

Surse foto: Twitter, Facebook

Acest articol este proprietatea Pagina de Politică și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (3 voturi, media: 4,00 din 5)
Se încarcă...

Articole similare

3 Responses to Gândiți-vă: pentru Sistem, cel mai mișto ar fi ca voi să nu aveți lideri. Niciodată.

  1. OpenMind spune:

    LUMEA, nu mai are rabdare domnule Iclozan ! Mi-ar placea sa cred ca cei 26 de ani sint destui (poate prea mult) unde societatea le-a suportat acestor ridicaturi din gunoaiele societatii toate excesele; sau, acestor – resturi din alte resturi… (nu am mai pus ghilimele de rigoare ca – nu merita) !
    Dvs. ce credeti ?
    Asa cum am specificat, de aceea acest indem, sustinere, ar trebui sa se adreseze – TUTUROR; cred ca si titlul acestui art. (sau unui viittor art.) ar trebui sa se adreseze tuturor cetatenilor, nu unei anumite grupe de virsta.
    Cei care au participat la evenimentele din ’89, revolutionarii (si aici nu ma refer la cei falsi, fiind o alta discutie), ar trebui sa faca la fel, dind un ex. pentru ceilalti cetateni (amintindu-le ca trebuie aplicat pct. 8 de la TM). Iesirea in strada si/sau sustinerea celor mai tineri, ar trebui sa-i faci pe acestia din urma, sa constientizeze ca fara acei revolutionari/alti oameni curajosi care au crezut intr-o schimbare sistemica (dar dupa cum se cunoaste n-a fost asa, find confiscata), fara ei, azi, nu cred ca se mai perindau de colo-colo fara ca autoritatile (tovarasesti) sa nu intreprinda ceva.
    Ar trebui sa existe un schimb de idei, experienta etc., – impreuna sa gindeasca/realizeze anumite pct. pentru crearea unei anumite platforme program. De aceea, reamintesc, ar trebui sa fie un indemn la toata populatia !
    Ordinea Sociala-Politica-Economica, nu (mai) poate fi data de mintea unei singure persoane, ci de mintea majoritatii, a colectivitatii, a societatii !

    P.S. In Era Net-ului, TOATE pct., cerintele, doleantele protestatarilor ar trebui strinse si postate pe diferite site-uri (la vedere, ca sint de la diferite ziare/publicatii, ONG-uri etc.), retele de socializare (Facebook, Twitter, YouTube, Vimeo) etc. si trimise Presedintelui.

    P.P.S. http://www.proiectulvenus.ro/ ; https://www.thevenusproject.com/en/

  2. OpenMind spune:

    In primul rind, nu am mai avut rabdarea sa citesc tot textul. In fine…
    Daca se doreste o schimbare reala, adevarata, indemnul ar trebui sa se adreseze TUTUROR (!), nu numai tinerilor (cu virste intre 20-30) dar si adultilor, in genere, la toti cetatenii acestei tari in care dorim sa traim intr-un mod civilizat, demn de secolul 21 !
    Un mic exercitiu de gindire: Daca la protestele tinerilor s-ar alatura si restul populatiei (pensionarii, profesorii, actorii, medicii soldarizindu-se cu protestatarii macar cu un ecuson/esarfa ceva, cei din Armata, Politie, Pompieri (idem medici), cei care au CONSTIINTA si RESPECT fata de TOTI cetatenii acestei Tari s.a.m.d.), in cazul de fata, cel din Bucuresti, si intr-un mod pasnic ar paraliza – TOT. Care ar fi parerea, impresia, politicienilor, acelor tov. cu mentalitati retrograde ????????????
    In secolul 21 unde procesul tehnologic este uimitor (vezi legea lui Moore; in unele cazuri procesele tehnologice fiind actualizate la 6 luni in loc de 2 ani) asa trebuie sa se intimple si pe planurile: Social – Politic – Economic.

    • Valentin Iclozan spune:

      Eu pot doar să sintetizez acest text mai lung pentru cititorii cu puțin timp și puțină răbdare: dacă ceea ce numim la modul generic Strada (deși e o revoltă anti-sistem) nu generează curând lideri noi și o structură solidă de dialog politic, atunci ne vom șterge reciproc lacrimile pe la comemorări peste alți 25 de ani, care vom mai fi în viață până atunci. E frumos să ieși zilnic în stradă și să arăți pisica politicienilor de rit vechi. Dar cât poți s-o faci? O săptămână? Două? O lună? Cinci? Un an? Un deceniu? Nu poți să arunci la gunoi democrația reprezentativă, oricât de neplăcute sunt limitele ei. Toată lumea civilizată se bazează pe democrație reprezentativă. Iar să trăiești cu frica-n sân și cu ochii-n paișpe că-ți fură securiștii Revoluția, iarăși, nu poate fi un mod de viață. E normal ca securiștii să încerce să fure revoluții. E în gena lor. Și e normal ca lumea din stradă să le dea peste bot. Și ca să vă răspund direct: orice om, indiferent de vârstă, care N-A FĂCUT PARTE din Sistem (adică din lanțul de exercitare a Puterii și din birocrația care-l deservește) ar trebui să fie binevenit într-o astfel de mișcare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top