ruined_classroomCând corespondentul local al Paginii de Politică mi-a semnalat o Scrisoare către dascăli pe un blog cvasi-anonim şi mi-a propus s-o public, am avut o ezitare. Când mi-a mai pomenit şi faptul că a primit sugestia de la un membru de partid din Opoziţie (nu, nu voi numi partidul, nu insistaţi:-) am devenit, din suspicios, de-a dreptul reticent.

Mi-am zis – cu suficienţa obosită a celui care a prins campanii electorale în presă din ’96 încoace şi crede că le-a văzut pe toate:

„La ce să mă mai aştept? Probabil, la o tentativă palidă de a resuscita fenomenul Mihaela Vio Grădinaru, cu alt nume, cu alt topic, poate mai îngrijit sau mai stângaci scrisă, dar cu aceeaşi intenţie: mobilizarea partizană a electoratului refugiat pe net şi scârbit tocmai de politică. DE CE SĂ AJUT LA AŞA CEVA? Eu nu sunt militant. Eu nu ajut, la cerere, un partid sau un candidat să câştige puncte în detrimentul altui partid sau al altui candidat. Dacă am ceva de reproşat unui partid sau unui candidat, mă exprim într-un articol de opinie, în care beştelesc metodic şi deontologic, cu argumente – sau, mă rog, cu ceea ce consider eu a fi argumente – partidul sau candidatul care m-a enervat. Dar fac asta pentru că aşa cred/vreau eu, nu pentru că-mi sugerează cineva – fie el corespondent local sau membru de partid. Nu-mi convine să fiu folosit sau să mă simt folosit.”

După această mică şedinţă mută de sumar cu mine însumi am băut o gură de apă plată, am muşcat dintr-un măr pestriţ, am aruncat un ochi pe Reuters, am respirat adânc şi am tras următoarele concluzii:

1) Am greşit punându-mă înaintea subiectului. E important să nu mă las folosit de alţii dar nu trebuie să resping un material sau o idee din teama de a nu fi manipulat. Deci, trebuie să-mi ţin în frâu fie egoismul, fie uzura profesională, fie ambele.

2) Jurnalistul nu e sau nu trebuie să fie un autist profesional, în ciuda contraexemplelor pe care diverse specimene urlătoare ni le oferă zilnic pe la televiziunile patriei. Mobilizarea politică la vot – care nu trebuie confundată cu manipularea politică a votului – este, în sine, un lucru pozitiv, chiar dacă partidele sunt compromise iar candidaţii etalează, în general, o sărăcie de alternative. Votul  în democraţie este ca setul de axiome în matematică. Nu se poate fără el sau nu ajungi nicăieri fără el.

3) Am procedat ca un geambaş – nu de cai, ci de ştiri – care judecă marfa fără să o vadă. Jurnalistic, trebuia să citesc materialul şi apoi să-mi dau cu părerea. Consideraţiile urmează lecturii, nu invers.

În fine, m-am apucat să citesc scrisoarea. Chiar aşa se numeşte – „Scrisoare către doamna profesoară.” Într-o privinţă, intuiţia nu m-a înşelat: epistola nu-i o capodoperă. Un editor s-ar simţi înclinat s-o „perie” un pic de virgule puse aiurea, de stângăcii stilistice. Însă în cazul de faţă ar fi inutil. Nu forma prezentării e primul criteriu de evaluare aici. Nu contează prea mult nici numele autorului, decât poate pentru sine, ca palmares de blogger.

Banală ca scriitură, epistola conţine un adevăr cumplit:

     Daca ei nu ar fi furat atat de mult in acesti 25 de ani (…) ai fi putut si tu sa iti mai traiesti si viata, nu sa ii lasi continuu pe altii sa ti-o traiasca pe a ta.”

Acest citat se poate aplica – precum epitaful unei generaţii irosite – aproape oricărei persoane trecute de majorat, din orice categorie socială din România. Este banal de CUMPLIT.

Pe mine m-a sensibilizat mai ales pentru că se referă la profesori sau învăţători. Fără să transform acest material într-o confesiune plictisitoare, precizez că am vrut, într-un moment de entuziasm al tinereţii mele îndepărtate, să mă fac profesor. De Fizică – specializarea lui Iohannis, dar nu neapărat ca Iohannis. Am abandonat, din motive cu care nu vreau să obosesc cititorul, dar am rămas cu un respect aproape necondiţionat pentru dascălii cu vocaţie şi pasiune, bine pregătiţi, cu care am avut ocazia să interacţionez de-a lungul vieţii. Nu erau foarte mulţi – cei cu vocaţie, pasiune şi pregătire bună – nici când eram eu tânăr. Acum sunt CUMPLIT de puţini.

CTP, un jurnalist pe care îl voi stima întotdeauna ca scriitor, spunea într-un interviu că românii şi-au dovedit adevărata natură – inconsistentă, superficială – ca popor atunci când s-au confruntat cu libertatea adusă de dispariţia factorului autoritar exogen, recte disoluţia blocului comunist.

Pot fi de acord într-o anumită măsură, dar cred, pe de altă parte, că un procentaj covârşitor din ceea ce e urât şi ne înconjoară astăzi – începând cu superficialitatea şi continuând cu mizeria morală – vine din distrugerea conştientă, încurajată sau tolerată de TOATE guvernele post-decembriste, a sistemului de educaţie.

Nu doar democraţia are setul ei axiomatic. Blestemata mafie transpartinică, aflată la putere de un sfert de secol, dispune de propriul său set de adevăruri, care sunt incontestabile dacă faci abstracţie de finalitatea odioasă:

1) Vrei să supui un popor? Sărăceşte-l prin furt şi încurajează corupţia.
2) Vrei să şubrezeşti un popor, pentru a-l face mai vulnerabil şi mai uşor de supus? Distruge-i sistemul de sănătate.
3) Vrei să manipulezi un popor şi să-l faci captiv în propria ţară? Distruge sistemul de educaţie.

the_endÎnchei şi las să curgă scrisoarea, nu înainte de a mai spune un lucru: există o intensă dorinţă nemărturisită în rândul partidelor mari ca oamenii neînregimentaţi politic – nehotărâţii, apaticii, majoritatea tăcută, folosiţi dumneavoastră ce etichetă vreţi – să NU iasă, de fapt, la vot. De ce? Pentru că sunt impredictibili, mai ales cei care obişnuiesc să-şi definească eventuala opţiune gândind, şi nu reacţionând pavlovian la solganuri sau la găleţi cu mită electorală.

Pentru marii jucători politici, un vot venind preponderent sau exclusiv dinspre activul de partid este întotdeauna preferabil unui vot larg, popular.

Eu continui să cred că prognoza de vot a unui partid mare poate fi dată peste cap de majoritatea tăcută. O majoritate din care – sunt sigur – învăţătorii şi profesorii, câţi vor mai fi profesând în România, fac parte într-o foarte mare măsură.

……………..

Stimata doamna profesoara

Ai fost nevoita sa traiesti cu salariul redus cu 25%. Asa este. Dar la fel de adevarat este ca cei care ti l-au redus au si facut in asa fel incat sa aloce sumele bugetare pentru 2012 pentru ca salariul tau sa poata fi reintregit in primavara acelui an. Guvernarea Ponta nu ar fi putut sa o faca daca nu erau prevazute aceste reintregiri prin Legea Bugetului cu cateva luni inainte.

Evident domnia ta nu poate intelege lucrurile astea. Si pe buna dreaptate. Cum nu poti intelege nici faptul ca ai avut concetateni din sectorul privat care au suferit mult mai mult si carora nimeni nu le-a dat inapoi locurile de munca nici macar dupa doi ani si jumatate de guvernari Ponta. Pentru simplu motiv ca economia a mers din ce in ce mai rau. Ba mai mult, ceea ce reusisera cei dinaintea lui sa creeze a fost daramat de proasta guvernare Ponta.

Evident ca nu poti intelege lucrurile astea si nici macar nu stiu daca este cazul sa te preocupe.

Domnia ta trebuie doar sa mergi zi de zi la catedra si sa faci uneori lucruri pe care nu le mai intelegi. Nu mai intelegi de ce se tot schimba toate regulile si toata programa de la an la an. Dar accepti sa iti faci in continuare treaba. Stiu ca te frustreaza faptul ca nu ai suficient de multi bani sa iti cumperi haine care sa concureze cu toaletele elevelor tale. Ti-ar placea si tie. Esti femeie tanara. Stiu ca iti vine sa dai de pamant cu elevul ala impertinent dar scrasnesti din dinti si iti blestemi proasta inspiratie de a te indrepta spre invatamant si continui sa zambesti si sa iti faci treaba mai departe. Nu pentru asa ceva te-ai pregatit niste ani si nu pentru asa ceva incerci sa fii la curent cu ce mai apare nou in meseria ta. Uf, si directorul asta care pana mai ieri era un nimeni si care acum (ca de fiecare data de altfel), dupa ce ti l-a pus in carca partidul lui, are nesimtirea sa iti spuna cum sa iti faci meseria si cui sa dai note bune. Si ar mai fi inca multe altele care te nemultumesc. Numai ca tie iti place sa fii dascal. Si in fiecare zi pleci la scoala cu speranta ca se va schimba ceva. Daca nu azi, macar intr-o zi… candva.

Eu nu despre toate astea as vrea sa vorbesc cu tine. As vrea numai sa iti spun ca daca toti apropiatii lui Ponta (da, cel care are acele sapte case, case la care tu nici macar nu indraznesti sa visezi) ar fi furat mai putin, sigur nu ar mai fi trebuit sa treci prin umilinta de a trai aproape doi ani cu salariul diminuat.

Probabil ai auzit si domnia ta despre scandalul Microsoft, despre scandalul EADS, despre scandalul retrocedarilor de terenuri. Numai in astea trei este vorba de fraude de peste un miliard de euro. Drept este ca nu sunt numai din PSD. Dar ei sunt cei mai multi. Iar printre ei este inclusiv socrul celui care azi vrea sa fie presedinte si incearca pe toate caile sa iti ia votul. Cu promisiuni, prin frauda morala, cu ipocrizie.

Sper ca macar lucrul asta simplu sa il poti intelege: daca ei nu ar fi furat atat de mult in acesti 25 de ani (este vorba, dupa estimarile unor oameni de buna-credinta sau institutii obiective, de extrem de multe zeci de miliarde de euro), salariul tau nu ar fi trebuit redus ci ar fi fost cu putinta sa fie crescut la un nivel decent in asa fel incat tu sa iti faci meseria si cu placere si cu devotament fara sa fie nevoie sa porti aceeasi rochie tocita nu stiu cati ani si fara sa iti dramuiesti banii de fiecare data cand faci cumparaturi si fara sa mai fie nevoie sa muncesti multe ore pe zi in plus in meditatii obositoare.

Ai fi putut si tu sa iti mai traiesti si viata, nu sa ii lasi continuu pe altii sa ti-o traiasca pe a ta. Poate a venit timpul sa il intrebi pe Ponta unde este traiul tau decent… De ce el si socrul lui, deputatul Adam, Hrebenciuc, Sova, Mazare si inca multi altii ca ei au mai mult decat le trebuie iar tu nici cat sa traiesti decent?

 

 

Acest articol este proprietatea Pagina de Politică și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Se încarcă...

Articole similare

6 Responses to Scrisoarea pe care N-AM VRUT să o public. Către dascălii din majoritatea tăcută

  1. […] Acest citat se poate aplica – precum epitaful unei generaţii irosite – aproape oricărei persoane trecute de majorat, din orice categorie socială din România. Este banal de CUMPLIT. CITESTE intreaga EPISTOLA aici […]

  2. Ion Beuca spune:

    Excelent articolul. Sper sa inteleaga cum stau lucrurile si cei care se cred foarte destepti si trimit scrisori ipocrite.

  3. didi spune:

    ideal ar fi ca ponta sa nu ajunga in turul 2. frumos ar fi ca iohannis sa castige din primul tur cu 60 la suta. e aproape imposibil. oricum, daca ponta ajunge totusi in turul 2, se va repeta scenariul din 2000, cu iliescu si vadim. iar in turul 2 o sa votam respectand sloganul: NU ponta!

  4. Horia spune:

    Stimata doamna profesoara.
    …si daca tot ai primit inapoi aproape 25% si alte pomeni din 2015 guv. Viorel iti pregateste o MARE SSurpriza…iti va marii impozitul pe casa, teren, automobil intre 8 si 20 x….sa traiesti fericita doamna profesoara ca l-ai ales pe Vioreeeellll!!!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top