aleppoExtremismul religios, în special cel care invocă Islamul, se dovedeşte a fi sursa principală de conflicte din secolul XXI. Combaterea sa presupune o alianţă puternică între toate ţările occidentale şi aplicarea unei strategii globale.

Astfel de afirmaţii par aproape banale în prezent, după ascensiunea uluitoare a Statului Islamic (ISIS) în Irak şi după atacurile sinistre şi aparent neobosite ale Boko Haram şi Al Shabab în Africa. Afganistanul, cu o situaţie politică dominată de rivalităţi sectare şi de hărţuielile talibanilor, rămâne un alt teritoriu ameninţat de recăderea în extremismul religios, mai ales în contextul retragerii trupelor străine la finele anului curent.

Fostul premier britanic Tony Blair, în prezent emisar special în Orientul Mijlociu al aşa-numitului cvartet SUA-UE-ONU-Rusia, a formulat la începutul acestui an, înainte ca ISIS să devină un pericol global, un comentariu cu valoare de premoniţie.

Deşi există uneori motive diferite aflate în spatele violenţelor din fiecare ţară, toate conflictele de azi par să aibă în comun un lucru: actele de violenţă sunt comise de indivizi motivaţi religios. Este o denaturare a credinţei. Războaiele acestui secol vor fi provocate mai puţin de ideologiile politice extremiste, cum s-a întâmplat în secolul 20, şi mai mult de diferenţele culturale şi religioase”, a scris Blair în ianuarie, într-un articol redactat pentru The Observer.

Fostul şef al guvernului de la Londra nu este o voce care predică în pustiu.

Teoria “ciocnirii dintre civilizaţii” a devenit cunoscută pe scară largă în anii ’90, fiind popularizată de reputatul analist şi expert în probleme de securitate Samuel Huntington. Acesta susţinea încă de pe atunci că lumea occidentală se îndreaptă spre un conflict inevitabil cu alte culturi, în special cu cele fundamentate pe credinţa musulmană. Occidentul, pe de o parte, şi civilizaţia bazată pe preceptele Islamului, de cealaltă parte, sunt atît de diferite încât e imposibil să interacţioneze fără a provoca scântei, spune Huntington.

Beneficiile tehnologiei moderne, precum reţelele sociale de pe Internet, şi accesul la călătorii ieftine şi rapide au facilitat această interacţiune, care funcţionează ca un detonator al conflictului între civilizaţii.

Premoniţiile lui Hungtington au fost privite iniţial cu scepticism în cercurile politice, academice şi diplomatice. A fost nevoie de momentul 11 septembrie 2001 pentru ca lumea şi liderii săi să ia în serios fenomenul globalizării extremismului religios şi teoria ciocnirii civilizaţiilor.

Grupările fundamentaliste se află, de atunci, pe locuri fruntaşe în agenda majorităţii guvernelor cu influenţă mondială iar experţii militari din statele occidentale încercă – fără prea mult succes, deocamdată – să găsească un „antidot”.

isis_3bInteresul pentru extremismul religios şi pentru pericolele pe care le implică a atins un nou maxim în ultimele luni, odată cu expansiunea grupării ultraradicale ISIS. Aceasta pretinde că a instaurat un Califat Islamic în Siria şi în nordul Irakului şi ameninţă să se extindă.

Ameninţarea a devenit globală iar preşedintele american Barack Obama a prezentat recent un plan menit să combată şi să distrugă ISIS. Obama s-a declarat în mod public conştient de faptul că o mişcare cu complexitatea şi ferocitatea de care a dat dovadă ISIS nu poate fi izolată într-o „arie de carantină” regională.

ISIS trebuie slăbit şi distrus„, s-a angajat liderul american. Va fi însă o misiune extrem de dificilă, logistic şi operaţional. Terenul este în avantajul islamiştilor, adepţii ISIS par să se înmulţească pe zi ce trece iar resursele pe care jihadiştii lui Abu Bakr al-Baghdadi au pus mîna în Irak dau multă autonomie financiară Statului Islamic. Materialul următor face o incursiune în istoria – puţin cunoscută – a ISIS şi în ideologia sa dar atinge şi aspectul erodării Al Qaida, din care, de fapt, Statul Islamic s-a desprins.

Siria, fermentul de care ISIS avea nevoie

Califatul Islamic” promis public de al-Baghdadi musulmanilor din toată lumea a început să prindă contur în Siria: o ţară transformată în mare parte în ruine, sfâşiată de un război civil început de mai bine de trei ani, în care luptă mai multe grupări armate. Unele sunt organizaţii laice, care vor înlăturarea preşedintelui Bashar al-Assad de la putere şi reforme politice de natură să transforme ţara într-o democraţie. Altele sunt grupări islamiste legate de Al Qaida. În fine, există şi facţiunile care s-au dovedit atât de radicale şi violente încât au fost renegate până şi de mişcarea condusă , în vremurile ei de glorie, de Osama bin Laden.

Din prima categorie, cea rebelilor „buni”, face parte Armata de Eliberare Siriană. Membrii săi îşi doresc instaurarea unui nou regim politic, cu mai multe libertăţi cetăţeneşti şi cu respectarea principiilor democratice. Este o grupare cu expertiză militară care a atras numeroşi soldaţi dezertori din trupele guvernamentale. Armata de Eliberare Siriană a absorbit de-a lungul timpului mai multe organizaţii cu obiective similare, formând astfel un front de luptă mai amplu.

Rebelii „moderaţi” se bucură de sprijinul Occidentului iar motivaţiile lor nu sunt de ordin religios sau sectar. Congresul SUA a aprobat recent planul lui Barack Obama de a-i instrui şi dota cu armament pe aceşti combatanţi.

Nu acelaşi lucru se poate spune însă despre Frontul al-Nusra (sau Jabhat al-Nusra). Gruparea, foarte activă în conflitul din Siria, intră în cea de-a doua categorie – a mişcărilor islamiste cu legături declarate cu Al Qaida. Al-Nusra a venit de curând în lumina reflectoarelor după ce, în urma unor ciocniri cu trupele guvernului de la Damasc, a luat ostatici 45 de militari-observatori din forţele ONU de menţinere a păcii în apropiere de Înălţimile Golan. Soldaţii, originari din Fiji, au fost între timp eliberaţi.

Înălţimile Golan. Islamiştii, la uşa Israelului

Members of the UNDOF ride an APC in the Israeli-occupied Golan Heights before crossing into SyriaÎnălţimile Golan reprezintă un platou muntos aflat în zona de intersecţie dintre Israel, Siria, Iordania şi Liban. Regiunea a fost cucerită de la Siria de statul evreu în urma „Războiului de şase zile” din 1967. Din 1974, întreaga zonă de frontieră este sub supravegherea ONU. „Căştile albastre” monitorizează o linie de separaţie între ţări – care se întinde pe aproximativ 70 de km – de la Muntele Hermon (aflat la graniţa libaneză) până la râul Yarmouk (situat în apropierea frontierei iordaniene). Forţele ONU au desfăşurat aici 1200 de militari iar misiunea lor a fost catalogată, până acum, drept „cea mai liniştită operaţiune de menţinere a păcii din lume”.

Liniştea pare însă să se fi încheiat atunci când combatanţii Jabhat al-Nusra au atacat căştile albastre de pe partea siriană a liniei de frontieră şi i-au capturat pe cei 45 de militari. Islamiştii au asediat apoi alte câteva zeci de monitori ai Naţiunilor Unite originari din Filipine, care au reuşit însă să scape după două zile. Soldaţii din Fiji au fost ţinuţi ostatici timp de două săptămâni şi au fost eliberaţi chiar pe 11 septembrie, în urma unor negocieri purtate de statele arabe din Golf. În perioada de captivitate, răpitorii au cerut ONU ca Frontul al-Nusra să fie scos de pe lista reţelelor teroriste. Solicitarea nu a fost îndeplinită iar autorităţile din Fiji spun că nu au plătit nici recompense băneşti pentru a-şi recupera cetăţenii. Se pare că influenţa unor ţări precum Qatarul şi Arabia Saudită a fost, în acest caz, hotărâtoare.

Incidentul a lăsat însă urme: două dintre ţările participante la forţa de pace din zona Înălţimilor Golan – Irlanda şi Filipine – şi-au anunţat retragerea. Politicienii din aceste state spun că, în noul context, mandatul ONU în zonă a devenit derizoriu.

Israelul, ţinta „legitimă” a jihadiştilor

Apropierea islamiştilor de graniţa israeliană a pus pe jar şi autorităţile de la Ierusalim, care se tem că statul evreu ar putea deveni următoarea ţintă.

 Avem acum Jabhat al-Nusra, care este practic Al Qaida, la frontiera Israelului iar Israelul este o ţintă legitimă pentru militanţii musulmani de pretutindeni. E doar o chestiune de timp până când extremiştii vor ataca Israelul”, crede Aviv Oreg, un fost ofiţer al serviciilor israeliene de spionaj, specializat în problematica Al Qaida.

Unii experţi spun că e posibil, totuşi, ca fundamentaliştii să nu se grăbească prea tare să înceapă un conflict deschis cu Israelul. Statul evreu ar riposta cu siguranţă iar asta ar consuma din resuresele pe care islamiştii le folosesc, în prezent, în lupta cu armata lui Bashar al-Assad.

Oricum, retragerea ONU din regiune va înrăutăţi serios situaţia. Potrivit analistului militar Stephane Cohen, fost ofiţer de legătură între armata israeliană şi trupele Naţiunilor Unite, cam 80% din zona de graniţă este controlată, în prezent, fie de forţele de opoziţie siriene, fie de grupările islamiste. Dacă observatorii ONU pleacă, prezenţa militanţilor va creşte, ceea ce va transforma zona într-un adevărat butoi cu pulbere. Va fi un focar de instabilitate fără nicio graniţă bine păzită, gata să se extindă.

Pe de altă parte, grupările insurgente controlează şi teritorii situate la vest şi sud de Damasc, inclusiv o porţiune de 375 de km aflată la frontiera cu Iordania. În ultimii ani, pe aici au intrat în Siria mii de luptători veniţi din lumea arabă şi din Europa.

Unii dintre ei s-au alăturat combatanţilor laici. Alţii, mai numeroşi, au fost atraşi de organizaţiile radicale, în special de ISIS.

ISIS vrea mult mai mult decât Al Qaida

ISIS este urmaşul aripii irakiene a reţelei Al Qaida şi se consideră „deţinătorul legitim” al „moştenirii” lui Osama bin Laden. Liderul Al Qaida în Irak, Abu Musab al-Zarqawi, a fost ucis de americani într-un raid în 2006. Mai mulţi observatori ai fenomenului radical islamic consideră că rădăcinile ISIS trebuie căutate în perioada în care a dispărut din scenă al-Zarqawi. Una dintre diferenţele fundamentale între Al Qaida, acum aflată în declin, şi ISIS ţine de priorităţi. Organizaţia condusă de Ayman al-Zawahiri pune pe primul plan atacul şi distrugerea „necredincioşilor” occidentali prin acţiuni de tipul „loveşte şi fugi” şi lovituri sinucigaşe. ISIS vrea încă din actuala etapă un stat pentru musulmani, care să se extindă ulterior la dimensiunile întregii lumi. ISIS a probat acest lucru prin faptul că în regiunile cucerite în Irak şi Siria a impus o formă de organizare „statală” cu instituţii şi structuri militare ierahice.

Viaţa sub ISIS: restricţii, torturi şi execuţii în piaţă

Capitala „de facto” a ISIS (unde se bănuieşte că au avut loc execuţiile filmate ale ostaticilor occidentali) este oraşul sirian Raqqa, aflat de aproximativ un an în mâinile islamiştilor. Aici orice obiceiuri considerate „occidentale” au fost interzise. Pentru „păcate” precum ascultatul muzicii de pe CD, fumatul sau posesia de alcool localnicii pot ajunge într-o cameră de tortură sau pot fi biciuţi în piaţă. Cei care încearcă să înfrunte pe faţă aceste opresiuni mor împuşcaţi în plină stradă. Martori fugiţi din Statul Islamic spun că, după execuţii, fundamentaliştii lasă trupurile neînsufleţite la vedere pe şosele zile întregi, ca să le arate civililor ce preţ are răzvrătirea. Filme cu astfel de atrocităţi au făcut înconjurul lumii şi au alertat organizaţiile pentru protecţia drepturilor omului. De altfel, violenţa exacerbată a determinat, se pare, Al Qaida să renege orice legătură cu Statul Islamic.

Extremiştii au închis toate şcolile din oraş care primeau fete, sub pretextul că instituţiile respective răspândesc păcatele Vestului. Femeile din Raqqa şi din alte localităţi unde ISIS face legea nu mai au voie să iasă pe străzi decât însoţite de un bărbat şi acoperite din cap până în picioare.

Expansiune pe bază de petrol

oilGruparea pare să-şi fi plănuit extinderea pas cu pas, luând în considerare aspecte cruciale precum posibilitatea de a controla teritoriul cucerit şi finanţarea operaţiunilor militare. ISIS a ocupat mai întâi regiunea Raqqa, pentru a avea acces spre graniţa irakiană. Irakul este atrăgător pentru islamişti, graţie rezervelor sale uriaşe de ţiţei, pe care le pot vinde pe piaţa neagră contra unor sume foarte consistente.

În urma ofenisvei-fulger din iunie, ISIS a ocupat treptat o zonă foarte râvnită din nordul Irakului, unde se află cel puţin cinci câmpuri petrolifere cu un număr de puţuri estimat undeva între 40 şi 70. Potrivit analiştilor, aceste puţuri produc zilnic ţiţei în valoare de 1,2 milioane de dolari iar liderii ISIS îl vând la negru unor intermediari locali, la preţuri mult sub cele ale pieţei.

 Lucrează cu o reţea sofisticată de intermediari, inclusiv unii care au conexiuni cu companiile petroliere irakiene. Trebuie să dea bani la numeroase puncte de control ca să poată transporta aceste convoaie de petrol dintr-un loc în altul şi, mai ales, să le poată trece peste graniţă, în Turcia”, a declarat pentru Reuters Luay Al-Khatteeb, un specialist din Doha care a realizat un studiu amănunţit al activităţilor ISIS de contrabandă cu ţiţei.

Potrivit lui Al-Khatteeb, afacerea rămâne foarte profitabilă, în pofida şpăgilor care trebuie plătite şi a discountului generos oferit la preţul de vânzare.

Taxarea populaţiei în stil mafiot

ISISChiar dacă petrolul aduce venituri mari, gruparea nu ignoră sursele „mici dar multe” provenind din jefuirea sistematică a populaţiei sub pretextul taxării. Sistemul de “taxare” al localnicilor din zonele controlate aminteşte de metodele mafiei siciliene.

Proprietarii de afaceri sunt vizitaţi periodic de “portăreii” ISIS care cer bani pentru finanţarea operaţiunilor. Unii mici patroni irakieni au încercat să se opună şi au fost pedepsiţi pentru asta. Un proprietar de magazin din Mosul a declarat că i-a explodat o bombă în faţa buticului după ce a refuzat să plătească taxele ISIS. Ulterior acestui incident, a început să achite 100 de dolari pe lună ca să-şi asigure liniştea. Islamiştii îi dau, în schimbul banilor, chitanţe cu textul ”Am primit de la…. suma de… drept sprijin financiar pentru Mujahedini”.

Alţi mici întreprinzători au afirmat că le-au fost răpite rude iar islamiştii i-au obligat să plătească răscumpărare pentru eliberarea lor. Iau bani de la mici comercianţi, de la proprietari de benzinării, de la făbricuţe, chiar şi de la doctori şi farmacişti” , a declarat pentru Reuters un alt patron de magazin, care a renunţat la afacere din cauza taxelor ISIS şi lucrează acum ca taximetrist.

 Trebuie să controleze nodurile financiare, centrele comerciale, drumurile, punctele de control, ceea ce nu e deloc surprinzător. Aceste obiective au valoare financiară. Cu cât au mai multe surse de finanţare, cu atât pot dezvolta mai uşor altele noi. Este un circuit care se auto-alimentează. Nu le-ar folosi la nimic să controleze zone vaste de deşert”, subliniază Tom Keatinge, un analist financiar şi de securitate la Royal United Services Institute.

Sistemul de impozite şi contrabanda cu ţiţei au transformat ISIS într-o organizaţie aproape independentă din punct de vedere financiar. Spre deosebire de Al Qaida, ISIS nu depinde atât de mult de donatorii străini, ceea ce face extrem de dificil efortul Occidentului de a-i tăia finanţarea.

Planul american pentru combaterea ISIS

A F/A-18E comes in to land onboard USS George H.W. Bush in the GulfDupă eşecul armatei guvernamentale irakiene de a controla insurgenţa şi după ce ISIS s-a apropiat periculos de Bagdad, guvernul irakian a cerut ajutor internaţional pentru a-i alunga pe islamişti. Ajutorul a devenit ceva mai consistent după ce fostul premier Nouri al-Maliki, acuzat că dus o politică de marginalizare a sunniţilor şi kurzilor, a cedat în cele din urmă presiunilor şi a demisionat. Din august, aviaţia americană a început o serie de bombardamente asupra poziţiilor ISIS în vreme ce forţele militare irakiene înceracă să împiedice, de la sol, extinderea “Califatului Islamic”.

Eficacitatea strategiei este pusă la îndoială chiar în SUA. Cu tot sprijinul aerian occidental, combaterea ISIS la sol revine trupelor locale.

O evaluare recentă a SUA arăta că aproximativ jumătate din brigăzile armatei irakiene nu sunt capabile să lupte convingător cu islamiştii. SUA şi aliaţii lor s-au angajat să contribuie la instruirea şi dotarea forţelor de securitate ale Bagdadului însă procesul cere timp şi bani, iar timpul a lucrat, până acum, în favoarea ISIS.

În plus, multe zone în care ISIS a avansat rapid au o populaţie sărăcită şi slab educată – deci uşor manipulabilă şi fără prea multe motive de rezistenţă.

Barack Obama a avertizat că planul de erodare şi distrugere a ISIS cere timp. Strategia SUA are o slăbiciune majoră: trupele americane, bine pregătite şi înarmate, nu vor fi desfăşurate în Irak pentru misiuni de luptă. Obama a exclus în repetate rânduri această variantă, în ciuda presiunilor venite dinspre unii congrsamani şi lideri militari americani. Amintirea ultimei campanii în Irak este încă mult prea vie pentru majoritatea populaţiei din SUA, care nu va susţine, cel puţin deocamdată, o astfel de măsură.

Pe de altă parte, şeful guvernului american a anunţat că este gata să lovească – tot pe calea aerului – ISIS în Siria. Asta înseamnă o presiune crescută pentru jihadişti, care vor trebui, cu resursele actuale, să-şi prezerve teritoriile cucerite în Irak şi să încerce să nu piardă teren „acasă”. Sprijinirea rebelilor sirieni moderaţi, căliţi în lupta de gherilă cu ISIS, este, de asemenea, parte a planului de a slăbi Statul Islamic.

O campanie de bombardamente în Siria comportă însă probleme legale. Regimul preşedintelui Bashar al-Assad nu a autorizat astfel de raiduri în ţara sa, iar în haosul din teren nu există nicio altă autoritate formală care să poată da un astfel de accept. Operaţiunea ar avea nevoie şi de undă verde din partea Consiliului de Securitate ONU iar Rusia a anunţat deja că va bloca prin veto tentativele de acest gen.

Pentru ca lucrurile să fie şi mai complicate, chiar unii aliaţi ai Washingtonului se declară rezervaţi în privinţa atacurilor aeriene: cancelarul german Angel Merkel a anunţat că ţara sa nu va participa la astfel de operaţiuni.

Aflux de fanatici neîndurători ai Islamului

SYRIA-CONFLICTÎn vreme ce occidentalii deliberează, ISIS atrage noi simpatizanţi şi prinde tot mai multe puteri. Mii de susţinători proveniţi din lumea arabă şi nu numai s-au înrolat în ultimii ani în rândurile Statului Islamic.

Conform Reuters, unul dintre aceştia este Younes, un student de 22 de ani din Cairo, membru al unei familii foarte înstărite. Deşi părea să aibă un viitor bun în propria ţară, tânărul a decis să plece în Siria ca să lupte în “războiul sfânt.

Corespondentul agenţiei de ştiri a stat de vorbă cu el şi a aflat ce l-a determinat să se alăture jihadiştilor. Egipteanul spune că a învăţat valorile islamice de mic, de la mama sa. După ce a crescut, a luat parte la revoluţia din 2011, care l-a îndepărtat de la putere pe fostul preşedinte egiptean Hosni Mubarak. A urmat o perioadă de dezamăgiri pentru Younes. Frăţia Musulmană, formaţiunea care a preluat puterea după Mubarak, nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor sale. Preşedintele Mohammed Morsi nu a aplica legea islamică aşa cum ar fi vrut studentul ci a optat pentru alegeri generale (considerate de Younes un concept occidental corupt). A urmat apoi o administraţie militară, pe care tânărul a acuzat-o de trădare, pentru că s-a declarat aliată a Vestului. Astfel, Younes a decis să plece spre Siria şi să se alăture ISIS, grupare pe care o vede drept singura organizaţie ce respectă cu stricteţe valorile islamice.

Studentul declară că are o „dorinţă arzătoare” de a înlătura de la putere toţi tiranii arabi şi de a ajuta la crearea un Califat Islamic. Şi nu este singurul. Numeroşi musulmani sosesc zilinc in Siria, mânaţi de aceeaşi dorinţă.

Un stagiu în ISIS te învaţă tehnica decapitării

Să devii membru ISIS nu este tocmai uşor, susţine Younes.

Statul Islamic nu este ca alte facţiuni. Nu acceptă pe nimeni în rândurile sale decât după ce a fost sprijinit de un membru”, a spune el.

isis2Pentru a avea acces în rândurile fundamentaliştilor, a fost nevoie ca un „cetăţean”al ISIS cu drepturi depline să propună acceptarea lui Younes. Asta, după ce „candidatul” şi-a dovedit mai întâi utilitatea în cadrul unei alte grupări islamiste.

Younes confirmă şi el că gruparea ISIS e organizată asemeni unui stat: „Are ministere şi birouri. Armata este unul dintre pilonii săi de bază. Există brigăzi şi batalioane ca în orice altă armată.

După ce a devenit membru al Statului Islamic, Younes a trecut printr-un antrenament militar în cadrul căruia a învăţat să fie lunetist, să utilizeze armament greu şi a deprins tehnica decapitării. El se laudă chiar că a executat ostatici prin decapitare de când se află în rândurile ISIS. 

Se repetă istoria? Afganistanul, cu ochii pe ISIS

Younes are planuri de viitor, care sunt chiar mai alarmante decât activităţile sale actuale. Islamistul nu face un secret din faptul că vrea să se întoarcă în Egipt, la un moment dat, să înlăture de la putere actuala administraţie pro-occidentală şi să extindă Califatul Islamic pe teritoriul ţării.

Autorităţile egiptene se declară conştiente de pericolul reprezentat de cetăţenii care au plecat din ţară pentru a se alătura grupărilor islamiste. Estimaţi la câteva mii de serviciile de securitate de la Cairo, aceştia sunt antrenaţi în tactici de luptă teroristă; dacă se întorc acasă, ar putea produce un adevărat dezastru.

afghanistanEgiptul a mai avut o experienţă similară în anii ’80, când foştii mujahedini care au luptat împotriva sovieticilor în Afganistan au revenit în ţara natală şi au organizat atacuri asupra unor ţinte naţionale. Serviciile de securitate din acea perioadă au reuşit până la urmă să-i distrugă. De această dată, lucrurile ar putea sta diferit. Militanţii ISIS par a fi mai bine antrenaţi decât mujahedinii din Afganistan şi au la dispoziţie tehnologii şi arme mai moderne.

Nu doar Egiptul anticipează probleme naţionale din cauza ISIS. Statul Islamic adăposteşte oameni din câteva zeci de ţări, inclusiv state occidentale. Dacă aceştia revin în ţările de origine cu planuri pentru extinderea Califatului Islamic, coşmarul de securitate va cuprinde o arie mult mai largă.

Irakul şi Siria suferă de mai mult timp efectul confruntărilor cu ISIS. Egiptul se teme. Europa are frisoane. Însă planurile ISIS nu se limitează la Orientul Mijlociu şi la potenţiale ţinte de pe bătrânul continent: talibanii din Afganistan au anunţat că ar putea jura credinţă Statului Islamic dacă acesta se dovedeşte a fi un adevărat Califat.

Acest articol este proprietatea Pagina de Politică și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Se încarcă...

Articole similare

3 Responses to Pericolul MORTAL al fanatismului religios. DE CE trebuie distrus ISIS

  1. stoica florin spune:

    cred ca israelul nu merita nu agresat ci distrus complect aceasta rasa de oameni nu ar trebui nascuta poporul ales este defapt un popor de curve si hoti jidani conduc lumea si ne sterge istoria noi romani avem istorie stearsa de ei urasc acest popor mai mult ca hitler sau arabi care leau furat pamanturile oameni de nimic sponsorizati de americani nationalisti de carton stapani an tara altora rusine jidani spurcatii

  2. sw spune:

    Nu cred ca are rost sa actionam noi intr-un fel. Astia sunt atata de prosti incat se autodistrug.

  3. George spune:

    Este cat se poate de limpede ca avem de-a face cu un conflict intre civilizatii, un conflict intre islamul radical si civilizatia de tip ociidental. Daca oamenii nu se trezesc din dulcea hibernare, nepasare, indiferenta si aparenta siguranta, acesti fanatici religiosi ne vor ucide pana la ultimul. Ma surprinde indiferenta si neimplicarea europenilor, complicitatea autoritatilor turce si a altor tari din regiune, care par a asista nepasatoare la agravarea situatiei din Irak si Siria. Cred ca e momentul sa se treaca la actiune. Fara menajamente. Alternativa? Va fi cu mult mai grav.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top