Colectiv_candlesAcesta nu este un îndemn la defetism. Dimpotrivă, autorul acestor rânduri este mai încrezător ca niciodată că un nou derapaj al politicienilor autohtoni va scoate oamenii în stradă în număr foarte mare, la fel cum s-a întâmplat săptămâna trecută, când torentul popular i-a măturat pe Ponta și pe Oprea.

Oamenii, tinerii României, indiferent de vârstă, nu s-au retras. Doar și-au pus bocancii de protest în cui până data viitoare, după cum scria cineva pe net, cu o inspirație pe care i-o invidiez.

Ei au ajuns mai departe decât și-a putut închipui cineva, oricine. Probabil că nu se vor opri aici și e posibil, chiar, să genereze un proiect politic autentic nou și niște lideri, dar e mult prea devreme acum pentru un bilanț.

În treacăt fie spus, dacă pretinde cineva, azi, că a anticipat încă de acum șapte zile, la adevărata sa dimensiune, cutremurul politic și social amorsat de tragedia națională din Colectiv, atunci persoana în cauză îi face concurență în mitomanie fostului premier, în zilele sale de glorie.

Colectiv_pgDacă e prea devreme pentru un bilanț al revoltei anti-sistem din stradă, e mai mult decât oportun acum un inventar al manipulărilor aruncate în piață, dublat de un inventar al jigodiilor toxice, mai toxice decât acidul cianhidric, care propagă numitele manipulări pe la televiziuni și pe net.

Înaintea ipoteticului partid sau forum Colectiv, a ieșit la suprafață Partidul Național al Secăturilor, fondat ocult în vremuri imemoriale, și care face tot posibilul să împiedice, cu profit pentru sine, apariția primului.

Nu voi da nume, dar voi schița profile de jigodii toxice și sunt convins că cititorii răbdători le vor identifica, în sinea lor, cu ușurință. Cu nume și prenume.

Mai întâi, manipulările:

Gw2Manipularea #1:N-avem nevoie de lideri.” Asta e o idioțenie propagată tocmai de cei care vor ca revolta să rămână aidoma unui uriaș șarpe uman, foarte puternic, dar fără cap. Sistemul, Cupola securistă transpartinică, beneficiază cu prioritate de o astfel de situație. Un corp fără cap nu poate fi condus, dar este permeabil la manipulări, la persuasiuni mai mult sau mai puțin subtile, la sugestii de acțiune în beneficiul unui terț, nu în beneficiul său. De asemenea, absența liderilor face mișcarea mai ușor de infiltrat și divizat, la nevoie.

Să-ți fie frică să-ți delegi reprezentanți sau conducători, din teama că s-ar putea dovedi corupți sau coruptibili, e la fel de stupid ca teama celui care refuză să iasă din casă pentru că s-ar putea întâlni pe stradă cu tâlhari sau cu hoți de buzunare. Pentru liderii corupți există ac de cojoc: mecanismul demiterii sau angajamentul pe mandat. Și pentru hoți și tâlhari există contra-măsură: poliția, pușcăria.

Manipularea #2:Sunt scârbit de ce am văzut, ne-au confiscat și protestul ăsta, nu mai ies, Sistemul a învins.

Exact asta vor ei să credeți. Ăsta-i mesajul promvat în mod privilegiat de toate trompetele din presă al căror ‘cazier moral’, luat la bani mărunți, e la fel de curat ca pereții unui WC public. N-are sens să vă mai chinuiți, Sistemul e invincibil și transcede generațiile. Cine mai făcea spume agitând teza asta, mai subtil sau mai din topor? Aparatul de propagandă al lui Ponta? Aha! Ce s-a întâmplat, între timp, cu Ponta? Aha!

Manipularea #3:Fără partide, fără politicieni, fără bogăție și sărăcie.” Revendicările absurde, de tipul disoluției instituționale, fac parte din panoplia manipulatoare a celor care vor să arunce protestul în derizoriu. Dacă cei din stradă cer lucruri imposibile sau pot fi păcăliți să-și asume revendicări utopiceatunci nu se poate sta de vorbă cu ei, nu?

Și multe altele. În final, cum am promis, câteva schițe sumare de secături cu expunere publică. Așa-ziși jurnaliști. Respectivele rebuturi umane și profesionale au devenit, prin insistență, nesimțire, agresivitate, mai detestabile decât politicienii și grupurile de interese economice în slujba cărora activează.

Hell_burningJigodia #1. Are o mizerie de site pe care nu s-a sfiit să publice, fără blur, direct pe prima pagină, cadavrele arse, mutilate oribil, din Colectiv. Propagă cu insistență teza zecilor, sutelor de morți peste bilanțul oficial, ținuți „la secret”, de teamă, de autorități. Imun la orice părere de rău că amplifică durerea rudelor și prietenilor celor decedați. Cunoscut în rândurile brelsei drept „dă și tu cinci mii”. Hienă de ciubucuri mici, pe care, în mod suspect, rigorile legii penale au ocolit-o deocamdată.

Jigodia #2. Dă sfaturi tuturor – autorităților, protestatarilor, lumii. Sfaturi din categoria „inaplicabil, imposibil„. Propagă teorii conspiraționiste, indiferent de gradul lor de ridicol și fără probe, că doar d-aia sunt conspiraționiste. Și, evident, dă verdicte. Consultările cu strada nu-s bune, nu duc nicăieri. Plecarea lui Ponta era decisă de mult, mișcarea de protest a fost doar un pretext oportun. Și orice mort adăugat la bilanț este folosit drept muniție pentru a răcni demisia lui Arafat.

Asta, pentru că fostul președinte Băsescu, stăpânul jigodiei, a avut, pe vremuri, ceva de împărțit cu Arafat. Se știe, Băsescu nu uită și nu iartă, nici când nu mai e președinte. Sau mai ales pentru că nu mai e președinte. Deci, jigodiile arondate trebuie să muște cu abnegație din sirian.

Jigodia #3. Are multe pietre de moară în geamantan, inclusiv cea de proptea propagandistică a defunctului regim al lui Nicolae Ceaușescu. Ultima cărămidă în geam aruncată de nenumitul este atacul la ambasadorul american Hans Klemm. „Crima” acestuia? A îndrăznit să aplaude, într-un comunicat, protestele pașnice șicumplit lucru, nu-i așa?le-a recomandat românilor să rămână implicați civic. Adică, să nu ezite să-i sancționeze pe politicieni când o iau pe arătură. Coincidență sau nu, condamnarea poziției lui Klemm a fost însușită și de Traian Băsescu. Acesta a plusat, exprimându-și nedumerirea că diplomatul nu e convocat la MAE.

Jigodia #n… Sigur, multe alte profile de jigodii pot fi identificate. Eu mă opresc aici, amintindu-mi de valul de mizerie umană care băltea, anul trecut, printre marii deontologi ai presei între turul I și turul II prezidențial. Grămezi de jurnaliști anti-Ponta sau anti-PSD au făcut atunci, brusc, un salt de ninja și au descoperit că Ponta președinte n-ar fi, de fapt, atât de rău. Apoi, după 16 noiembrie, au completat la 360 de grade turul de orizont, amintindu-ne actualitatea zicalei: puțini am fost, mulți am rămas.

Acest articol este proprietatea Pagina de Politică și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (7 voturi, media: 3,29 din 5)
Se încarcă...

Articole similare

4 Responses to Partidul Național al Secăturilor s-a cățărat pe morții din Colectiv

  1. abas spune:

    B) Sacaturi intre jurnalisti? Ca si cum numai intre jurnalisti exista. In orice caz, tocmai a fost un articol „gradul-mare-de-indatorare-scade-mobilitatea-clientilor” si ce am invatat acolo poate fi de folos si aici. Sa te indatorezi inseamna sa te imprumuti sau sa soliciti o investitie care sa sprijine continuarea afacerii. Pe orice cale ai obtine acest sprijin, cit timp nu este autofinantare, devine jale. Adica nu trebuie sa te intinzi mai mult decit ti-e plapuma, tot ce produci trebuie sa fie cerut de piata. Deci concurenta este o mare belea – aparent este spre binele calitatii si al consumatorului, dar cind da in monopol sau globalizare, consumatorul incepe sa piarda definitiv si irevocabil. In contextul articolului, clientii sunt ai bancilor, iar mobilitatea samnifica abilitatea firmelor de a jongla intre obligatiile impuse de banci si tensiunea concurentiala de pe piata. Chiar daca nu se mentioneaza, stim ca este vorba de piata romaneasca supusa regulamentelor si standardelor si intereselor europene care nu au nimic comun cu interesele si proritatile nationale ale Romaniei. In linii mari aici este marele dezastru. In cazul jurnalistilor, stim ce este indatorarea = obligatiile catre stiu ei cine, fiecare cu a lui. Cu cit concurenta intre aia creste, la fel si presiunea asupra jurnalistilor. Iar cind mai vine un aflux de asa jisi jurnalisti din alte profesii (ce poate fi mai fericit decit o gargara bine platita), atunci mobilitatea tuturor sa blocheaza – mai imprastiati-va oameni buni si pe la alte stranduri ca aici o sa va inecati cu totii cu zile.
    Presa straina, a ramas la pinda, chipurile neutra. Caracterizind nenorocirea ca o ultima picatura. Si gata. In orice caz, presa interna s-a aruncat toata pe un ciolanel ca nici nu se mai stie de fapt daca a fost intentie, neglijenta sau incompetenta. Ma rog, ceva care trebuie judecat, condamnat si tras invataminte.
    Consultari cu strada? Pai tocmai aici din start este gresit – cu te consulti ci te supui ceritelor strazii, adica al poporului. Dar poporul, nici macar acuma dupa ce a maturat pe unul si pe altul, tot nu a constientix=zat ce forta are si ca poate obtine sau impune absolut orice. Chestia este ca cei din strada sunt in marea lor majoritate tineri si care sunt mai putini tineri tot n-au o suficienta experienta si deci cu totii pot fi usor manipulati (sa zic corupti, ar deranja pe cineva?). Despre Arafat sunt multe de spus, dar in contextul general al articolului ar apare ca o discriminare – asa cum dracul nu este chiar asa de negru nici ingerul nu este tocmai alb.
    Despre ambasador, un slujbas supus politicii pe care o reprezinta. Nimic personal nici in privinta insucceselor repurtate prin alte tari. De ce tocmai in Romania sa fie altfel? Protestele violente cu obiective clare (cum a fost cea a studentilor londonezi) sau proteste pasnice cu imlicare civica si aprobate de politie, dar cu obiective care mai de care mai neclare – in ce situatie sansele de reusita sunt mai mari? Pentru ca s-a pomenit de caramizi, si in filmul „The Italian Job” tot despre caramizi era vorba (ca si in cazul devalizarii bancii ucrainene de numai 27 de tone, spre deosebire de banca romaneasca care de 25 de ani tot la 103 tone a ramas si deci prezinta totusi un interes, mai ales ca devine tot mai fierbinte cererea de repatriere in alte tari europene), nu vreau sa trec la subtilitati, dar in momente de agitatie se pot usura pe nevazute multe lucruri. Si dupa aia nici UE nu-si prinde urechile. Pentru cine? Pentru Romania? Hei as.
    Despre tururi la alegeri, nu-nu-nu, aici suntem in pas cu toata lumea – peste tot este la fel. Ceia ce nu inseamna ca este bine, dar asta este – vrem politicieni, sa ni-i pastram cu onoare.
    Ca intotdeauna, aceste articole sunt deschizatoare de drumuri la rascruce de vinturi pentru discutii de toate felurile. Un singur lucru mi-as dori: sa aud ca poporul isi va putea impune prin vot candidati independenti la toate nivelele (presedinte, premier, ministri, parlamentari si primari) si ca acesti alesi vor prinde aripi in 24 de ore daca ajung sa se dovedeasca incapabili de satisfacerea integrala a cerintelor poporului care i-a ales. Asta nu este utopie, este singura cale. Oricare alta este jale.

  2. abas spune:

    A) .. nu este defetism … este mai increzator ca niciodata .. – nu este neincredere, dincontra, este incredere. Imposibil de negat, dar astea-s jocuri de cuvinte.
    .. tinerii, indiferent de virsta .. – stim ca cei care ies in strada sunt tineri, important este cine va veni la vot in sprijinul celor dorite de tineri, in cazul ca tinerii stiu ce vor si daca este bine gindit. Viata, anii de munca, anii de pensie al celorlalti mai putini tineri conteaza si ea. Nu-i asa?
    Revolta anti-sistem, foarte populara in Europa, as spune chiar cuplata cu cea a neincrederii in UE. Dupa rezultate, adica dupa fapta si rasplata.
    Cele 3 manipulari, nu stiu da-s 3 sau numai una complexa, dar sigur exiata doua: cite una de ambele parti. De lideri este nevoie, la diferite nivele, pe fiecare nivel unul – sa nu se bata cap in cap. Rolul liderului este sa conduca, fiecare pe segmentul lui in strinsa coordonare cu liderul suprem si cu totii supusi vointei generale a poporului care i-a ales. Daca cineva se opune unei asemenea scheme, inseamna ca are deja altii nestiuti de nimeni. Aici nu sunt deacord, teama nu este stupida pentru ca tine de instinctul de conservare – traieste astazi ca sa lupti miine. Coruptibil? Fiecare om este coruptibil – in ziua de astazi orice lucru are un pret. Asta este o siguranta, omul este pofticios si fara limite – chiar si cei cu caractere puternice. Singurul „ac de cojoc” nu este puscaria – oricare vine intra pe acelasi fagas. Umplem puscariile iar justitiarii se vor inmulti si vor mai cere si triplarea salariilor – de economia nationala n-o sa mai aibe timp nimeni. Anti-coruptia este gresit inteleasa ca multe altele – tai raul de la radacina sau corectezi cauza nu efectul, asta este solutia. Adica sa fie eliminate posibilitatile de a oferi si cere mita. Parerea mea este ca principalii corupatori sunt cei externi, de care nimeni nu se atinge pentru ca sistemul justitiar este deja in miinile lor. Descurajarea? Este fireasca, nu este normal sa o condamni. Deruta incepe din momentul in care se promite ceva care nu este posibil. Cum poti combate coruptia daca legea il pedepseste numai pe corupt? Chestia cu autodenuntul este o tirguiala infecta. Cum poti combate hotia daca lasi deschisa piata de vinzare a lucrurilor furate? Cum poti proteja familia daca nu stabilizezi piata muncii incit membrii familiei sa nu fie obligati sa se desparta? Fara sa o lungesc, protestatarii trebuie sa gindeasca si sa stie ce vor. Trebuie sa stii ce sa ceri, de impus este mai simplu – vor veni la vot toti 19 milioane nu numai 50%+1 ca sa fie cei 80%, care au votat pentru, sa fie multumiti ca a avut loc un vot .. licit.
    Revendicari utopice? Daca omul nu este perfect, clar ca nimic din ce face el nu poate fi perfect. Perfectiunea nici nu poate fi cunoscuta din cauza multitudinii de interese/cerinte. Despre bogatie si saracie, mai intii. Nimeni nu se imbogateste din munca cinstita, deci moralmente inbogatirea este ilicita din start – sistemul te poate impiedica sa o demonstrazi. Saracirea este doar un efect al imbogatirii – nimeni nu-si propune sa saraceasca dar echilibrul din natura spre asta duce. De ce a cere egalitate ar putea fi interpretata ca o utopie? Pentru ca interpretarea este intentionat gresita: fiecaruia dupa merit este egalitate dar meritele difera si asta nu inseamna inegalitate. Cu politica, treaba este cea mai simpla. Ca bancherii sunt camatarii aparuti dupa inventarea banului care ajuta comertul, ne-am obisnuit cu ei chiar daca nu-i suferim. Dar cum au aparut politicienii? O alta boala a societatii – nu aduc decit suferinta. Spuneti-mi, cine are nevoie de acest brokeraj intre puterea poporului in stat si lumea financiara? Omul de rind, precis nu. Cel putin daca exista ideologii distincte – saracii contra bogatilor, de exemplu – as mai zice, dar nici cu asta nu sunt deacord. Poporul poate sa lamureasca asta fara intermediari. Dar cind ideologia este una singura si partidele rasar ca ciupercile, mai mult se trece de la o credinta partinica la alta fara rusine, coalitiile au la baza strict interese dubioase, samd, atunci sa incerce cineva, oricine, sa ma convinga ca politica are vre-un rost in bunul mers al societatii. Nu, politicienii sunt niste paraziti si aceasta boala distruge, facindu-i inutili, chiar pe multi specialisti care ar putea fi folositori in domeniile in care s-au pregatit. Deci sigur, pentru activitatea interna a tarii, politica nu-si are rostul. In relatiile externe, strict economice, iarasi nu ai nevoie de politicieni. Abia aici, unde exista doua ideologii majore – in ultima vreme si de o parte si de alta au aparut apropieri, deci se poate spera ca intr-un anume viitor diferentele vor dispare – poate ca prezenta politicienilor s-ar justifica. Nici de asta nu sunt convins. Ce este mai utopic sa alegi un grup care va comercializa votul tau si pina la urma cel „ales” de tine nu are nici in clin nici in mineca cu ce ai fi dorit tu de la unul pe care l-ai fi vrut sa te reprezinte?

  3. Dobre spune:

    Sint citeva lucruri pozitive care fac azi de neaplicat metodele represive din vremea mineriadelor. 1) Avem sansa coagularii unei forte civice redutabile,care este de fapt starea normala a poporului roman. Ea a fost forjata atit in vremurile de conflicte interne post 89 cit si in anii de relativa pace sociala. Inviorata si supusa unor socuri permanente datorate abuzurilor unor personalitati definitorii (paradoxal stimulante pentru ea) ale unor miniepoci, gen Iliescu ,Nastase, Basescu, Ponta, Tariceanu, aceasta forta aduce in scena si potenteaza acum oameni de valoare ca Iohannis, Kovesi, in institutiile statului, sau in media ( Naumescu,Stanomir,Prelipceanu, Rares Bogdan,etc. 2) Sintem avantajati de situatia geopolitica ce garanteaza apartenenta definitiva a tarii de lumea democratica occidentala 3) Au disparut si / sau au diminuat fortele , categoriile sociale tipice (pensionari,mineri,) care constituiau baza si sursa de putere a fortelor reactionare din societate ,preponderent de stinga .
    Acest lucru face ca azi tinerii sa se poata exprima liber. De-a dreptul admirabil mi se pare insa faptul ca oamenii acestia care se ridica azi nu trateaza cu usurina acest lucru si se disociaza strict de manipulari si atacuri la adresa institutiilor statului. Multa dreptate au cei care sustin ca institutiile statului nostru ,create anevoios si inca imperfecte sint un bun de mare pret, un garant
    al existentei statului. Sint bucuros ca Presedintele are un respect adinc atit fata de institutiile statului cit si pentru societatea civila . Chiar si atunci cind sint intr-o frenezie a exprimarii iar unele gunoaie o numesc strada.

    • Valentin Iclozan spune:

      Lucrurile se văd mai clar după 25 de ani, dar, din păcate, timpul nu este reversibil. În 89, categoria de vârstă cu cel mai „greu” cuvânt de spus în societate o formau adulții de 45 – 60 de ani, născuți, crescuți și obligați să gândească în schemele comuniste. Tinerii n-au avut atunci nicio șansă. De aceea a scos FSN-ul în ’90 scoruri astronomice. De aceea, primii 6 ani au fost dominați, politic, de urmașii comuniștilor. (Iar următorii 4, de diletanții fripturiștilor, înscriși în partidele istorice girate de lideri bătrâni.) Acum, generația aia s-a stins, biologic. Ați remarcat foarte bine că diminuarea importanței sociale a categoriei mai sus evocate a făcut loc tinerilor.

Lasă un răspuns la abas Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top