borderNumărul românilor şi al bulgarilor care au decis să ia calea Occidentului după 1 ianuarie 2014 a fost relativ mic. De ce? Cetăţenii celor două ţări nu au aşteptat ridicarea oficială a restricţiilor de muncă pentru a pleca spre vest. Cei care au vrut să emigreze au făcut-o de mult, utilizând portiţele din legislaţia europeană, care le permiteau să obţină slujbe chiar şi în ţările cu interdicţii. Astfel că, acum, există destul de puţini cetăţeni interesaţi să se mai mute peste hotare. Valurile nestăvilite de români cotropitori, despre care vorbea presa britanică la finele anului trecut, s-au dovedit a fi vorbe goale. Potrivit analiştilor, problema imigraţiei din Bulgaria şi România este una umflată artificial, care în realitate e mult mai mică decât vor să recunoască politicienii în faţa votanţilor.

 Marea Britanie, speriată de turismul social

turism social La Londra, scandalurile pe tema imigraţiei au început cu mult înainte de ridicarea restricţiilor de muncă. În ultimele luni ale anului trecut, tabloidele britanice s-au întrecut în preziceri sumbre cu privire la valurile masive de imigranţi români şi bulgari ce urmau să ia Regatul cu asalt în 2014.

Jurnaliştii avertizau în termeni alarmişti cum zeci sau chiar sute de mii de persoane îşi făceau bagajele din timp şi aşteptau cu nerăbdare, la graniţă, momentul eliminării restricţiilor. Mai mult, în aceaişi termeni sumbri, publicaţiile avertizau că noii sosiţi aveau să fie interesaţi mai degrabă de ajutoarele sociale decât de oportunităţile de muncă.

Numeroşi jurnalişti, comentatori şi chiar politicieni au ajuns astfel să vorbească despre aşa numitul “turism al beneficiilor sociale” (fenomenul imigraţiei masive în scopul de a cere bani din partea statului.) Acest pericol a îngrijorat atât de mult clasa politică de la Londra, încât un grup de 70 de parlamentari conservatori a propus un amendament la proiectul Legii Imigraţiei, care să permită reintroducerea restricţiilor de muncă pentru cetăţenii români şi bulgari. Iniţiativa a stârnit vii controverse atât la Londra cât şi în alte capitale comunitare.

FRANCE-EU-TELECOMS-REDINGVicepreşedintele Comisiei Europene, Viviane Reding (foto alăturat), l-a acuzat pe premierul conservator David Cameron că “răspândeşte mituri populiste despre imigraţie” – mituri care nu-şi au locul într-o Europă deschisă. La rândul lor, mai mulţi perlamentari brianici de stânga (pro-europeni) au afirmat că imigraţia a fost benefică pentru ţara lor, care a devenit mai interesantă şi mai competitivă graţie străinilor. Ei spun că singurele măsuri pe care autorităţile ar trebui să le ia acum sunt cele de prevenire a abuzurilor asupra sistemului de ajutoare sociale. În rest, afluxul de străini cinstiţi dornici să intre în ţară ca să muncească, nu ar trebui blocat în niciun fel. Printre măsurile de prevenire a abuzurilor se numără modificarea regulilor, astfel încăt românii şi bulgarii să nu poată obţine beneficii sociale decât la trei luni după sosirea în Regat.

 Râuri de sânge”

farangeAceste măsuri nu îi satisfac însă pe politicienii de dreapta care se tem că un nou val de imigranţi estici ar putea duce la tensiuni şi chiar la conflicte interne violente. Liderul partidului de extremă dreaptă UKIP(UK Independence Party), Nigel Farage (foto alăturat) a mutat scandalul la un cu totul alt nivel, cu o declaraţie şocantă făcută la Sky News. El a afirmat că e de acord cu principiile de bază ale unui controversat discurs rasist rostit de parlamentarul conservator Enoch Powell în anii 60.

Cuvântarea este cunoscută sub titlul de “râuri de sânge” şi susţine că imigraţia necontrolată va schimba total faţa Regatului iar populaţia albă nativă va deveni o minoritate persecutată în propria ţară. Astfel, s-ar stârni tensiuni atât de mari între comunităţile locale şi cele străine, încât statul ar putea fi cuprins de conflicte interne.

Invazie cu un singur român

spirescu vaz bunToată această dezbatere pare însă acum derizorie dat fiind numărul mic de români şi bulgari care au plecat la muncă în Marea Britanie după 1 ianuarie. În prima zi a acestui an, un singur cetăţean din ţara noastră a aterizat în Regat în căutarea unei vieţi mai bune. El se numeşte Victor Spirescu şi are 30 de ani. A sosit la Londra chiar în ziua de anul nou şi a fost întâmpinat pe aeroport de parlamentarul laburist Keith Vaz – care a vrut astfel să demonstreze că ţara lui nu se opune imigraţiei economice (foto alăturat). La aterizare, Spirescu a dat asigurări că nu intenţionează să abuzeze de sistemul de ajutoare sociale din Marea Britanie, ci să câştige bani muncind cinstit. El avea deja contractată o slujbă la o spălătorie de maşini – dar a fost concediat după scurt timp din cauza presiunii mediatice la care a fost suspus angajatorul său. A reuşit totuşi să-şi găsdească nu nou job în construcţii şi spune că e mulţumit de ceea ce face.

Statisticile arată că nici în zilele următoare numărul imigranţilor români şi bulgari ajunşi în Marea Brtitanie nu a fost prea mare (sub 100 de persoane). Astfel, avertismentele privind o eventuală invazie de la 1 ianuarie 2014 s-au dovedit a fi false.

Asta nu înseamnă însă că românii au decis pur şi simplu să stea acasă. Dimpotrivă. Potrivit statisticilor, aproape 20% din populaţia ţării noastre trăieşte în acest moment peste hotare (aproximativ 4 milioane de persoane). Mulţi dintre imigranţi au plecat imediat după revoluţie împinşi de instabilitatea economică accentuată. Alţii au părăsit ţara în perioada de boom de la începutul anilor 2000, atraşi de oportunităţile de câştiguri din alte state Au ales destinaţii diverse din întreaga lume precum SUA, Canada, Australia, Israel sau chiar Europa Occidentală. Restricţiile de muncă din vestul continentului nu au reuşit să-i oprească. Românii au găsit artificii legale pentru a obţine slujbe în statele vestice,precum contracte self-employed sau înscrierea la facultate pentru a obţine statutul de studenţi. De asemenea, unii au acceptat chiar joburi la negru ca să-şi ajute cu bani rudele de acasă.

Astfel că, în 2014, la eliminarea oficială a interdicţiilor de muncă, numărul doritorilor de emigrare era destul de redus. Cei interesaţi să plece o făcuseră deja.

Oraşele germane, în colaps din cauza străinilor

scoli germaniaO dezbatere similară celei din Marea Britanie s-a desfăşurat şi în Germania – unde prima şedinţă de guvern din 2014 a fost axată pe problema imigraţiei. “Turismul social” din Regat e cunoscut aici sub numele de “migraţia sărăciei”. Fenomenul e cauzat în special de diferenţa mare de venituri dintre Estul şi Vestul Europei. Dacă salariul minim pe economie în Germania (neoficial) este de 836 de euro, în România e de aproximativ 170 de euro iar Bulgaria, el abia ajunge la 150 de euro. În aceste condiţii, nu e de mirare că românii şi bulgarii aleg adesea să îşi părăsească ţările pentru un trai mai bun.

Ei nu au dat însă năvală peste graniţă după ridicarea restricţiilor de muncă, la 1 ianuarie 2014. Exodul esticilor către Germania a început încă din anii 90 şi continuă şi astăzi. Numărul imigranţilor a devenit astfel atât de mare încât a aruncat unele oraşe în haos. Anul trecut, 16 metropole germane au cerut ajutor financiar de urgenţă din parte guvernului, pentru a gestiona problema comunităţilor străine. În plus, numeroase şcoli se plâng că urmaşii imigranţilor le creează probleme – deoarece nu cunosc deloc limba germană şi perturbă orele. Mulţi dintre ei nu vin însă din Europa de Est ci din Turcia.

Ponta: “ Elmar Brok are o gândire nazistă”

elmar brockponta În faţa acestor dificultăţi, europarlamentarul german Elmar Brok (foto medalion stânga), care face parte din partidul cancelarului Angela Merkel, a cerut guvernului să ia măsuri. El a propus ca imigranţii care vin în Germania ca să trăiască din ajutoarele de la stat, să fie trimişi înapoi în ţara de origine. Nu înainte însă de a li se băga amprentele într-o bază de date – pentru a fi împiedicaţi să se întoarcă. Această iniţiativă l-a enervat la culme pe premierul român, Victor Ponta (foto medalion dreapta) care l-a acuzat pe Elmar Brok că ar avea o gândire nazistă.

Remarca lui Pontal-a scandalizat pe Preşedintele Parlamentului European Martin Schultz care spune că astfel de declaraţii sunt inacceptabile pentru un premier european.

Efectul valului 2004

jobcentre pluscÎntreaga polemică porneşte însă de la premise greşite. Problema imigraţiei intra-europene nu trebuie analizată doar din perspectiva României şi a Bulgariei. Ridicarea restriciilor de muncă de la 1 ianurie 2014 a fost un eveniment minor, în comparaţie cu precedentul val de extindere UE din 2004. Atunci, 10 noi ţări cu o populaţie totală de 74 de milioane de persoane au aderat la spaţiul comunitar în aceeaşi zi. A fost cea mai amplă extindere din istoria Uniunii şi a avut un impact enorm asupra vechiului nucleu UE 15. Potrivit statisticilor, la un an după extinedere, 1,5% din populaţia Irlandei era alcătuită din imigranţi. Asta înseamnă cam 2,2% din forţa de muncă. De asemenea, în Marea Britanie, numărul imigranţlor a crescut de la 50.000 pe an în anii 90, la 150.000 pe an după 2004. Aceste cifre au depăşit net toate estimările făcute înaintea extinderii – şi au destabilizat grav multe ţări vestice, luate complet prin surprindere.

Autorităţile din UE 15 au calculat greşit volumul de muncitori străini care le-ar putea trece graniţele deoarece au folosit un termen de comparaţie total nepotrivit: ultimele două extinderi UE dinaintea căderii Comunismului. Acestea au avut loc în 1981 şi 1986 însă situaţia era complet diferită de cea din 2004. În anii 80, au fost acceptate în clubul comunitar doar trei ţări – Spania Portugalia şi Grecia. Acestea aveau o populaţie net inferioară celor 74 de milioane de oameni care au devenit cetăţeni UE în 2004. De asemenea, ele aveau economii ceva mai stabile decât statele ex comuniste. Astfel că estimările bazate pe experienţa cu Grecia, Spania şi Portugalia s-au dovedit complet eronate.

După 2004, occidentalii suflă şi-n iaurt

english defense leagueAcum, politicienii vestici tind să comită aceeaşi greşeală. Speriaţi de invazia de imigranţi din 2004, ei se tem că vor trece prin aceeaşi experienţă cu cetăţenii statelor admise în UE, în 2007. Or, situaţia este din nou complet diferită. În 2007 au intrat în Uniune doar două ţări – România şi Bulgaria – cu o populaţie comună de aproximativ 27 de milioane de persoane. Adică, o treime din populaţia celor 10 ţări ce au aderat în 2004.

În plus, mulţi dintre românii şi bulgarii care au vrut să se mute peste hotare au făcut-o cu mult înainte de 1 ianuarie 2014. Astfel că e puţin probabil ca temuta invazie de imigranţi anunţată pentru începutul acestui an să se producă vreodată. Dar, după şocul 2004, politicenii vestici suflă şi-n iaurt. Ei lansează mesaje alarmiste cu privire la pericolul imigraţiei şi cer măsuri de prevenire invaziilor – chiar dacă probabilitatea unor astfel de invazii e foarte mică.

În plus, problema imigraţiei din România şi Bulgaria e o foarte bună temă de campanie pentru demnitarii euro-sceptici – care stârnesc mulţimile cu mesaje rasiste, ca să atragă cât mai multe voturi. Istoria arată că pe timp de criză sentimentele xenofobe tind să crească vertiginos iar politicienii vestici ştiu cum să folosească asta în favoarea lor.

În realitate însă, dincolo de demagogia politică şi de campaniile electorale, statisticile arată un adevăr clar: problema imigraţiei din România şi Bulgaria este de fapt o falsă problemă, care a luat proporţii în mod artificial şi a fost alimentată de campaniile electorale.

 

Acest articol este proprietatea Pagina de Politică și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Se încarcă...

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top