Vă prezentăm mai jos șapte clișee rezultate din deformarea adevărului istoric și care odată cu trecerea anilor au devenit adevărate „mituri politice”, locuri comune în care crede aproape toată lumea, de la cetățenii dezinteresați de jocul politic și până la comentatori și chiar politicieni.

  1. „UDMR a fost tot timpul la guvernare”

udmrAfirmația care a născut și un banc („De ce se fac alegeri în România? Pentru a se afla partenerul de guvernare al UDMR”) nu este adevărată. În fapt, UDMR a fost la guvernare doar 11 din cei 25 de ani care s-au scurs de la Revoluție.

Între 1990 și 1996 UDMR s-a aflat la opoziție, intrând la guvernare abia odată cu CDR. După alegerile din 2000, UDMR n-a mai avut reprezentanți în structurile guvernamentale (în perioada Năstase a existat doar un protocol de susținere parlamentară, dar asta nu înseamnă a te afla la guvernare), miniștrii UDMR revenind în Executiv abia în 2004

Formațiunea etnicilor maghiari a fost reprezentată atât în Guvernul Tăriceanu 1, cât și în Guvernul Tăriceanu 2, fiind deci la putere în tot mandatul dintre anii 2004 și 2008.

În 2008, după formarea Guvernului Boc 1 UDMR a trecut în opoziție, unde a rămas până la finalul lui 2009, când s-a format Cabinetul Boc 2 susținut o coaliție PDL-UDMR-UNPR.

După căderea Guvernului Ungureanu, în mai 2012, UDMR a ajuns din nou în opoziție, unde a stat până zilele trecute, când Uniunea a fost cooptată în Guvernul Ponta 3.

Concluzionând, UDMR a fost la guvernare efectiv aproape 11 ani: 1996-2000 (toată legislatura), 2004-2008 (toată legislatura) și între decembrie 2009 și mai 2012. De aici până a spune că „Ungurii au fost tot timpul la guvernare” e cale lungă.

  1. „UNPR a ajutat la căderea Guvernului Ungureanu”

oprea-pontaClișeul este adesea folosit mai ales în zona PSD și a televiziunilor-satelit, ca explicație pentru cooptarea partidului lui Gabriel Oprea în USL.Dacă nu era UNPR, nu mai cădea Guvernul Ungureanu și nu se știe ce se întâmpla”, se afirmă adesea (inclusiv în cazul scandalului recent care a dus la ruperea USL, au fost mulți care au evocat „meritele lui Gabriel Oprea în căderea Guvernului Ungureanu”, pentru a justifica de ce Victor Ponta „nu poate renunța la Oprea în favoarea lui Iohannis”).

În realitate, parlamentarii UNPR nu au votat moțiunea de cenzură a USL din aprilie 2012, care a trecut la patru voturi cu concursul unora dintre deputații minorităților („Ne-au trădat minoritățile”, a declarat liderul PDL Emil Boc la scurt timp după trecerea moțiunii, precizând că n-are ce reproșa UNPR), dar și cu aportul unor parlamentari care au dezertat din PDL.

De altfel, faptul că uneperiștii lui Oprea n-au votat moțiunea, rămânând în bănci cu toții, a fost recunoscut recent chiar și de Traian Băsescu, acesta precizând că abia după ce a căzut Guvernul Ungureanu, Oprea s-a decis „să meargă cu finul” (cu Victor Ponta adică). Într-adevăr, abia pe 2 mai 2012 Victor Ponta (premier desemnat) și Gabriel Oprea au semnat un protocol, prin care parlamentarii UNPR s-au angajat să susțină noul Cabinet la votul de învestitură.

  1. „În 2010 s-au tăiat pensiile și salariile”

basescu-bocUn alt clișeu folosit adesea este cel despre „tăierea pensiilor și salariilor” din anul 2010. În realitate, nu au fost reduse decât salariile (cu 25 la sută), o decizie a Curții Constituționale împiedicând Guvernul condus de Emil Boc să procedeze la reducerea pensiilor cu 15 procente (așa cum inițial anunțase președintele Traian Băsescu).

Ulterior, Executivul a recurs la creșterea TVA cu cinci puncte procentuale (de la 19 la 24 la sută), renunțând definitiv la ideea de a „tăia” pensiile. Totuși, ideea că „s-au tăiat salariile și pensiile” a rămas împământenită în mentalul colectiv, pe de o parte pentru că oamenii au rămas cu prima impresie (anunțul șefului statului din 6 mai 2010) și pe de altă parte, pentru că a fost rostogolită adesea pe posturile de televiziune în această formă.

  1. „Năstase și-a făcut pentru el Constituția din 2003, în ideea că va fi președinte”

nastase-basescuȘi această afirmație este falsă. Adrian Năstase a evitat până în ultima clipă să intre în competiția pentru Palatul Cotroceni, conștient fiind de lipsa de charismă ce-l caracterizează. De altfel, dacă ar fi intenționat să aibă o Constituție „pentru el ca viitor președinte”, cu siguranță că n-ar fi lăsat să fie introdus în 2003 alineatul din legea fundamentală care prevede că „Președintele nu-l poate revoca din funcție pe primul ministru”. Ce interes ar fi avut un viitor șef al statului să existe o asemenea prevedere?

În realitate, Năstase a căutat în 2004 diverse variante pentru Cotroceni, în intenția de a-și păstra postul de la Palatul Victoria și a-și conserva puterea pe care ajunsese să o dețină. Variante precum Ion Țiriac sau Ioan Mircea Pașcu erau adesea vehiculate la începutul lui 2004 drept posibilități de prezidențiabil din partea PSD. În final, Năstase a fost împins de partid (și mai ales de Ion Iliescu, interesat la acea vreme într-o reîntoarcere „la partid”) să intre în cursa pentru Cotroceni, pe care avea s-o piardă (ca o paranteză, scenariul pare să se repete în privința lui Victor Ponta).

  1. „Soluția imorală PUR”

basescu-voiculescuPrima declarație contondentă făcută de Traian Băsescu în calitate de președinte al României a fost cea de la începutul anului 2005, în care vorbea despre necesitatea convocării de alegeri anticipate „pentru a scăpa de soluția imorală care se numește PUR”. „Personal, sunt un adept al unor anticipate imediate pentru a scăpa de o soluție imorală care se numește PUR. Este o soluție politică pe care eu am negociat-o din nevoia instalării unui Guvern, dar ea mi se pare lipsită de moralitate”, spunea Băsescu într-un interviu pentru Adevărul.

Președintele a explicat ulterior de mai multe ori că atunci când a vorbit despre „soluția imorală PUR” nu a dorit să catalogheze în vreun fel partidul lui Voiculescu, ci să arate că Alianța DA n-a procedat corect atrăgând la guvernare un partid care candidase de partea cealaltă a baricadei. Pe scurt, Băsescu a vrut să spună că Alianța DA a procedat imoral și că acest lucru trebuie îndreptat prin alegeri anticipate. Evident, explicațiile n-au mai avut efect, mitul politic al „soluției imorale PUR” înrădăcinându-se și perpetuându-se. Asta poate și pentru că el a venit peste o realitate a felului în care a fost privit mereu de societate partidul lui Dan Voiculescu.

  1. „PSD este continuatorul FSN”

iliescu-romanȘi această afirmație este falsă, deși este socotită ca fiind adevărată. În realitate, nu PSD este continuatorul juridic al Frontului Salvării Naționale (FSN), ci actualul PDL. La Convenția Naţională a FSN din martie 1992, tabăra fostului premier Petre Roman (fusese îndepărtat din funcție după mineriada din septembrie 1991) a ieșit victorioasă în fața oamenilor lui Ion Iliescu. Aceștia din urmă au părăsit partidul la scurt timp și au format în iunie 1992 Frontul Democratic al Salvării Naționale (FDSN), partid ce a câștigat alegerile din toamnă, iar în 1993 avea să-și schimbe numele în PDSR (denumirea de PSD a fost adoptată abia în 2001).

Pe de altă parte, vechiul FSN și-a schimbat și el numele tot în 1993, după o fuziune cu un partid minuscul, devenind Partidul Democrat. Noua formațiune a purtat o vreme și vechea denumirea, prezentându-se în viața politică drept PD(FSN). Ulterior, PD a devenit PDL, după fuziunea din decembrie 2007 cu Partidul Liberal Democrat condus de Teodor Stolojan.

  1. „Corneliu Coposu a semnat Pactul de la Snagov”

corneliu-coposuFostul președinte Ion Iliescu nu scapă nici un prilej pentru a se lăuda cu felul împăciuitor în care a condus țara. Drept argument etern, Iliescu aduce în discuție semnarea Declarației de la Snagov din 1995 care fixa aderarea la Uniunea Europeană ca obiectiv pe termen lung pentru România.

Iliescu evocă mereu – iar afirmația sa a fost preluată ca adevăr în conștiința publică – că la acel moment a obținut susținerea „din partea tuturor forțelor politice, inclusiv a domnului Coposu”. În realitate, fostul lider al PNȚCD nu se află printre semnatarii Declarației, din partea țărăniștilor documentul fiind semnat de Gabriel Țepelea (singurul semnatar care nu era președinte de partid).

Acest articol este proprietatea Pagina de Politică și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Se încarcă...

Articole similare

One Response to Memoria deformează istoria. Șapte clișee false despre viața politică

Lasă un răspuns la Memoria deformează istoria. Șapte clișee false despre viața politică | Reporter Virtual – stiri exclusive | Pe urmele stirilor Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top