NESPe o vipie precum cea de azi, cu cinismul şi sictirul existenţial inflamate corespunzător în vene, aş merge până într-acolo încât, dacă scrutinul ar fi mâine, l-aş vota pe respectivul în cea mai înaltă funcţie în stat.

Aş face asta dincolo de orice calcul meschin, indiferent că am sau n-am în buzunar un bilet-doar-dus pe alte meleaguri, mai bine aerisite, valabil în ziua anunţării rezultatelor.

După cum am mărturist public în câteva ocazii, nu mă uit la posturile TV româneşti din proprie iniţiativă. Nici la cele de ştiri, nici la cele de nişă, nici la cele aşa-zis generaliste. La birou iau contact cu marfa livrată de două-trei canale autohtone în virtutea constrângerilor profesionale însă acasă, dacă pot spune aşa, s-a ales praful. Mă rog, formula exactă e „s-a depus praful”.

Astfel de măsuri de protecţie sanitară au limitele lor. În trecut, când veneau closetarii să videze groapa săpată de un creştin într-un fund de curte de mahala, damful operaţiunii pocnea în cap tot cartierul, la fel cum în prezentul nostru minunat tânguielile unei nunţi cu manelişti distrug somnul cetăţenilor cinstiţi pe o rază de cinşpe străzi de la epicentru.

TV2În virtutea aceloraşi resorturi contagioase, abcesul purulent care a plesnit la TV s-a dovedit atât de abundent încât infecţia s-a prelins fluid pe web şi a ajuns sub retina sus-semnatului.

Mătălin are un atu incontestabil: este amoral, ceea ce-l face perfect pentru meseria de politician, aşa cum o cunoaştem astăzi. Deocamdată, el lucrează în televiziune dar viitorul se poate dovedi plin de surprize.

Un al doilea merit incontestabil al lui Mătălin este unul valoros în special din perspectiva subiectivă a sus-semnatului: prin performanţa din cazul „Vaslui”, el a reuşit să stârnească revoltă într-un blazat al vârstei a doua, într-un contestatar negativist – placid, totuşi – al peisajului media autohton, într-un suflet acrit de multele nemernicii umane şi profesionale la care a asistat în ultimii ani. Pentru a înlătura dubiile, precizez că blazatul, negativistul şi acritul revoltat de performanţa domnului Căruţă împart aceeaşi identitate – a semnatarului acestui mic pamflet.

Mătălin a reuşit ce n-au reuşit echipele de la Antena 3 şi România TV, reunite; a avut succes acolo unde barba lui Striblea şi flegma virtuală a lui Diaconescu au dat greş; a punctat acolo unde epigonii lui dandiaconescudirect au emis doar falseturi penibile.

Prin operaţia de vânzare, în viu, fără anestezie, a victimei unui viol colectiv, Mătălin a reuşit să mă facă să mă întreb pentru prima oară în ultimii 10 ani: politicienii, care ne-au furat indiferent de regim, au fost ei, oare, cea mai mare nenorocire în România ultimului sfert de secol?

Sau televiziunile grefate pe muşuroaiele politicienilor s-au transformat într-o nenorocire şi mai mare, furându-le oamenilor ultimul lucru rămas nefurat, adică minţile?

Filosofică dilemă, veţi spune, bună de mestecat într-o halbă de bere, pe un colţ de bar de cartier. Dar e o dilemă reală, dincolo de miştocăreală.

Până miercuri la prânz credeam că distopia exemplară, de manual, e aia trăită zilnic de românii rămaşi în România, parte din ei prea bătrâni, prea obosiţi, prea demotivaţi s-o ia de la capăt pe alte meridiane şi care s-au predat politicienilor mincinoşi şi abuzivi, cerând de la guvern un singur lucru: să nu-i chinuie mai mult decât guvernul de dinainte.

TV3Acum, o nouă paradigmă îşi arată potenţialul de a o înlocui pe cea veche: o lume fără partide, în sens clasic, fără vot, fără politicieni, fără opţiunea la urne între răul mai mic şi răul mai mare. Doar cu televizoare, televiziuni, telecomenzi şi un preşedinte-director-general în locul preşedintelui de ţară, aflat în poziţia perfectă de a-l scoate în afara legii pe Dumnezeu şi a-l înlocui cu Sfântul Rating.

Delirez? Am băut un pahar în plus? Credeţi ce doriţi. Însă n-am auzit în toată existenţa mea profesională un politician spunând: „Da, am comis abjecţia respectivă, dar am comis-o legal, sunt blindat, am declaraţii scrise, mi-am luat toate precauţiile avocăţeşti. În toate abjecţiile pe care le-am comis şi pe care le voi comite am respectat şi voi respecta cu sfinţenie legile scrise, singurele care contează.

Pe domnul Căruţă l-am citit în presă cu un pasaj similar, nu identic, dar sensul comunicării sale este cel redat mai sus. Şi mi-am amintit pe loc un alt episod, petrecut chiar la începutul existenţei televiziunii pentru care prestează astăzi domnul Căruţă: pe la mijlocul anilor ’90 a avut loc o catastrofă aviatică undeva în România. Echipa TV s-a dus glonţ acasă la soţia unuia dintre piloţi, care încă nu aflase că e văduvă. Reporterul şi cameramanul au sunat cuviincios la uşă, s-au recomandat, au aprins lampa de pe cameră, au ‘luat’ la gros-plan chipul femeii şi au ajutat-o să afle că e văduvă. A fost, în logica paradigmei de mai sus, o adevărată lovitură de maestru. Prinsă pe viu, reacţia femeii distruse de vestea morţii soţului a stabilit un nou standard de audienţă, cu implicitul corolar: drama individuală nu contează; existenţa sau moartea, în sens individual, nu contează; contează doar audienţa. Şi eventualul profit din ea.

A, să nu uit: nu mai ştiu exact detaliile dar aş fi gata să bag mâna în foc că – în termenii jurisprudenţei din anii ’90 – predecesorii lui Mătălin Căruţă n-au încălcat nicio lege scrisă.

Tendinţa lumii în care Mătălin Căruţă şi followerii săi comit abjecţii-beton din punct de vedere juridic este un trap voios spre buza prăpastiei. Cu excepţia unui cataclism natural care să resusciteze instinctul de supravieţuire al unor contemporani mai puţin abrutizaţi, nu-mi dau seama ce ar putea să inverseze această tendinţă.

De aceea, justific afirmaţia de la început spunând că, dacă nu poţi opri un proces de distrugere, n-are niciun rost să încerci să-l încetineşti. Mai uman ar fi să pui umărul să accelerezi procesul, pentru a curma chinul mai repede.

TV1Drept urmare, un Mătălin Căruţă preşedinte în epoca Apocalipsei televizate se recomandă de la sine drept cea mai logică soluţie. Iar dacă legea este încă prea constrângătoare pentru a vinde în direct o crimă după vânzarea victimei unui viol, acest nou preşedinte va fi – cum am anticipat deja – în poziţia ideală de a promulga noi prevederi, menite să degreveze abjecţia de constrângeri.

Toate abjecţiile în mandatul meu sunt comise cu respectarea legii” va spune eventual preşedintele Căruţă acelora care – destul de puţin probabil – ar îndrăzni să se plângă că sunt abuzaţi cu legea în mână. Iar bieţilor necreştini cu duhul spoliat de televizor nu le va rămâne decât să întoarcă preşedintelui şi celălalt orificiu.

Foto principală: cadru din filmul „Nightmare on the Elm street”

Nota autorului: acest material este un pamflet. Totuşi, realităţile care au generat acest pamflet sunt şi probabil vor rămâne traumatice încă mult timp de acum înainte. De aceea, aşa cum unii cititori ai sus-semnatului au evocat iniţiativa unei petiţii pentru „alungarea autorului de pe Reporter Virtual”, poate alţi cititori vor găsi mai constructivă iniţiativa unei petiţii care să limiteze – printr-o lege – exploatarea mediatică în scop comercial a victimelor infracţionalităţii. 

Acest articol este proprietatea Pagina de Politică și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (4 voturi, media: 5,00 din 5)
Se încarcă...

Articole similare

11 Responses to Eu l-aş vota pe Mătălin Căruţă preşedinte

  1. monty21 spune:

    Da ! Bine scris cu toate ca ar fi trebuit mai mult aCID. Cine o fi
    CID-ul. Poate fi El sau numai CID. In fine nu-mi incalzesc neuronii
    ca sa deslusesc aceasta Paradicma. Doresc numai sa subliniez ca,
    citind acest Textul tau, mi-a venit in minte cu claritate , cu toate ca
    o citisem de foarte mult timp, cartea lui Vlad Musatescu…De-a puia
    Gaia….Cine o fi detectivul in cazul de fata, aL Conan?? Faptul ca
    uneori te critic, vorba lui Toma Caragiu ( am fost tentat sa spun
    MaCaragiu, caci a ridicat pe culmi Teatru Romanesc – as dorii sa
    ma contrazica cineva…dar cu Argumente ) ASA-i in Tenis !!
    Limba Romana fata de alte gungureli iti de posibilitatea sa gasesti
    cuvintelor noi sensuri. Danke Seher!!!

    • aCID spune:

      Poate fi cum vreau eu să fie. Tu de ce ți-ai ales pseudonim monty21? Pot să presupun că te legi de Monty Python, ori de Full Monty, dar de fapt nu mă interesează. Ce mă interesează e să știu ce ai vrut să spui în comentariu, că ai trecut prin 3-4 idei aparent fără legătură între ele (un indiciu ar fi dificultatea cu care navighezi pe valurile limbii române, dar na, tot o presupunere e și asta).

      • monty21 spune:

        imi place sa polemizez dar …. sa avem ce discuta.Non cultura
        pe care unii o arata prin a face o analiza Sintactico-Morfologica a unui text, imi face placere. Dar sa ne aducem aminte de Eminescu si de a sa poezie Epigonii. Sper ca ati citit-o. El Cid este o legenda frumoasa. Acum pe acolo se cultiva Capsuni.In ceea ce priveste monty21 nu a fost influentat de nici un nume indicat de Dvs. Va dau un indiciu……Canada sau Vanatorii de Munte!!! iar 21 ramane sa ghiciti. Sant sigur ca Domnul Iclozan va intelege ce am dorit sa spun. De fapt nu scriu Comentariu la Comentariu. Ma rezum la textul RV. Good Luck!!!

  2. aCID spune:

    1. Da, maestre, m-am prins că matale ești „blazatul, negativistul şi acritul” înainte s-o spui. 😉
    2. Nu era nevoie să mergi cu istoria abjecţiilor pînă în 1995, au comis-o acum juma’ de an tot „profesioniștii” de la prosteveu, cu violatorul(!) cuprins de remușcări de la „Românii au talent”. Nici în ziua de azi nu și-au cerut cu adevărat scuze pentru voma aia de emisiune, doar au dat-o de gard cu „legalitățurile”…
    3. Cînd faci jurnalism de opinie în RO, indiferent de site-ul/ziarul/televiziunea unde te manifești, automat capeți dușmani, care îți vor cere capul. Iar petițiile online mi se par cea mai amuzant-ineficientă formă pt asta.
    Toate bune!

    • Valentin Iclozan spune:

      2) Am pus şi eu în text amintirile la îndemână. Aia cu soţia pilotului e mai vie, pentru mine, decât asta cu artistul-violator. 3) Faptul că-mi cer unii capul e de natură să mă amuze. Chiar nu vreau să sfidez pe nimeni spunând asta deşi s-ar putea să fie percepută drept sfidare. Dacă eşti din branşă, vei fi aflat că (lucru valabil cam peste tot, dar o dată în plus în mass-media) stai în post exact cât consideră patronul că-i poţi fi de folos. Şi pleci în secunda doi dacă nu-i mai eşti de folos, asta, dacă nu cumva te-ai decis să pleci tu mai ‘nainte. Referitor la petiţii, teoretic ele pot conduce la iniţierea unei legi. Practic, nu ştiu, n-am semnat niciuna până la vârsta asta. Dar poate fi un început:-) Mersi pentru comment.

      • aCID spune:

        Nu lucrez în branșă, dar am auzit și eu de tonomate și de televiziuni de casă/partid. Cu petițiile, pentru mine, e ca la jucatul la 6/49: știu că e „taxă pe prostie” dar, la răstimpuri, nu-mi pot alunga senzația de „ce-ar fi dacă”… 😉 așa că da, mi s-a întîmplat. Cu Roșia Montană și nu numai! 😀

    • aCID spune:

      A, da, te-a enervat comentariul unuia de la art. ăsta http://www.paginadepolitica.ro/o-proasta/ ? Era evident că vor fi o grămadă de reacții viscerale la cazul „violatorilor din Vaslui” – și chiar duduia Ursu și-a nuanțat/temperat poziția într-un al 2lea articol pe aceeași temă, unul stil „scrisoare deschisă”. Așa că revin și zic: de ce-ți bați capul cu niște e-lătrători? 😉

  3. s spune:

    bine scris!

    felicitari!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top