Calin-Cruceru

Există români în mai toate colţurile lumii, iar mulţi dintre ei rămân români pe veci, indiferent ce distanţă în timp şi spaţiu îi desparte de patria-mamă. Dar asta nu-i împiedică să fie demni „oameni ai locului”, cum spunem noi, acasă. De fapt, România lor de peste mări şi ţări este lucrul bine făcut acolo unde trăiesc acum, e sufletul care dă viaţă creaţiei din ţările lor adoptive. Iată o definiţie pământeană şi prea puţin patriotardă a faptului de fi bun român în lumea largă. Să faci bine, profesionist şi cu multă dăruire ce ai de împlinit în noua ta misiune de fiu a două ţări care-ţi hrănesc viaţa: cea de baştină şi cea adoptivă.

Călin Daniel Cruceru (în prim-plan, în imagine) pare să fi înţeles repede această menire complicat de frumoasă. De 11 ani de când a pus piciorul prin Marea Caraibilor atât de evocată în romanele lui Gabriel Garcia Marquez, „omul cu chitara” stăruie la gândul de a fi un fel de ambasador al frumuseţii spiritului românesc. Îl descriu astfel fraţii rămaşi acasă care-i urmăresc destinul actual. Cică în noua sa ţară, Republica Dominicană, „emisarul” sufletului maramureşean nu renunţă să fie bun român în interiorul noii sale misiuni de bun dominican. Că presară cultură printre palmieri folosind ADN-ul său neaoş, dar învăţând zi de zi să fie răsfăţatul lumii sale adoptive.

Că nu lasă să moară ce-a deprins în România primei sale tinereţi, dimpotrivă. Scoate din arhivele sufletului zestrea cunoştinţelor cu valoare universală şi dă mai departe cu o nonşalanţă demnă de cel mai bun cetăţean al planetei. Şi iată cum Republica Dominicană îşi recuperează astfel „investiţia” de a-i deschis uşile! Aşa se vede noua lui existenţă, acasă, în Maramureş, aşa descoperă şi jurnalişti din nordul României şi tot aşa par să fi înţeles şi autorităţile dominicane. Publicaţia online „Satmareanul.net” ne spune că românul nostru rătăcit voit printre palmieri e deja parte  într-o serie de proiecte culturale internaționale, motiv pentru care activitatea sa ar fi fost remarcată de însuşi președintele Republicii Dominicane, Danilo Medina. Recent, șeful statului adoptiv l-a invitat să facă parte din echipa culturală a Direccion General de Dessarollo Fronterizo, o structură aflată sub directa coordonare al președintelui, semn că Daniel Călin Cruceru a ajuns deja un bun român…dominican.

Avem tabloul complet pe care ni-l prezintă publicaţia Satmareanul.net, cu povestea „ambasadorului” nostru benevol din Republica Dominicană. Poate că nu fără mândrie locală, dar cu atenţia cuvenită oricărui aventurier al culturii ce poartă cu sine un dram de Românie sfântă. Redăm mai jos cîteva fragmente din vorbele lui Călin Daniel Cruceru, în speranţa că gestul nostru îi va fi o mică răsplată pentru ambiţia sa de a ţine sus steagul României acolo, departe de casă, în Republica Dominicană, prin nisipurile albe încins de primitoare, dar totuşi adânc impregnate cu dor de ţara-mamă…:

Satmareanul.net: „Aici mă simt mai bine ca şi oriunde şi mă identific cu locuitorii acestui mirific continent ca şi fel de a fi, de a gândi şi de a visa”. Sunt cuvintele pe care mi le-aţi spus cu doi ani în urmă, în vara lui 2012, la un interviu pe care l-am realizat cu dumneavoastră. Ce s-a mai schimbat de atunci în viaţa lui Călin Cruceru?

Călin Daniel Cruceru: America Latină și bineînțeles, Republica Dominicană, este într-o schimbare perpetuă. Și de aici, survine și adaptarea. E greu de identificat care ar putea fi cheia și fondul instabilităților caraibiene!? Eh, aici e misterul …
Chiar dacă sunt un critic, uneori, al unor modalități ciudate de viață dominicană, îmi place sinceritatea de aici, să zâmbesc și să mi se zâmbească atunci când îmi beau cafeaua de dimineață, cu ei, și pozitivismul de care ei dau dovadă în viață! Dominicanii sunt excepționali. Îți conferă când ești în jurul lor o stare plăcută, ba mai mult, te fac să uiți de realitatea înconjurătoare, de stress-ul și preocupările obsesive, cu care ne-am obișnuit în Europa!

Satmareanul.net.:  După câte am înţeles, preşedintele Republicii Dominicane, Danilo Medina, v-a invitat (din nou) să faceţi parte din echipa culturală a Direccion General de Dessarollo Fronterizo …

Călin Daniel Cruceru: Da … Întâmplarea face că am cunoscut o persoană de excepție, domnul Arismendi Rivas Lendoff, o persoană modestă și talentată, care a reușit în ani mulți de muncă asiduă să-i reconfere orașului costalier o identitate proprie. Aici, spre exemplu, s-au semnat unele documente vitale pentru destinul nației dominicane și a celei cubaneze. Acest stimat domn și prieten, Rivas, din vorbă-n vorbă, a ajuns la concluzia că am putea face o echipă culturală în zonă! N-am stat mult pe gânduri, am invitat trupa de teatru socială și interactivă din Franța, Masquarades, și astfel, am reușit să aducem un suflu nou în cultura și viața teatrală dominicană! Ei, dominicanii, nu au teatru profesional, cu toate că au excepționale aptitudini native, ca și popor latin. A fost o premieră prezența echipei franceze în Republica Dominicană! Arismendi Rivas fusese coleg de facultate și este bun amic cu actualul președinte dominican, Danilo Medina. Ei au ajuns la concluzia că aș putea fi de folos în angrenajul DGDF Montecristi!
Danilo Median este atât președinte cât și șeful guvernului dominican, conform Constituției Republicii Dominicane, și este interesat mai mult decât oricare alt predecesor de a întări cultura poporului dominican și de a-i facilita mediile de învățare a culturii civice, care lipsește cu desăvârșire în zona caraibeană! Așadar, am construit o bază culturală în Montecristi și am rămas dator cu multe alte proiecte internaționale, pe care sper să le putem organiza în viitorul apropiat!

Veţi accepta propunerea preşedintelui?Care va fi linia pe care o veţi urma prin prisma noii dumneavoastră poziţii?

Calin-Cruceru1Am vechi proiecte cu artiști din România și din Italia, tot români, ca să nu-i mai enumăr pe francezii mai sus amintiți, care vor efectua un turneu în Montecristi și Dajabon, altă zonă învecinată, în perioada februarie-martie 2015. Există foarte multe entități cultural-artistice care își doresc o colaborare cu noi. Voi profita de acest post și voi începe negocierile cu artiștii români, ale căror proiecte le-am păstrat în memorie, atunci când împrejurările m-au făcut să revin la Fundația condusă de Diane Pellerin, în Puerto Plata.
Vom ajuta, în altă ordine de idei, benevol, la construirea aeroportului internațional din Montecristi. Trebuie să punctez faptul că aici trăim încă o viață cam din novelele anilor interbelici, unde munca e doar pentru sclavi, mă refer la cea de jos sau manuală …! Acești tineri, însă, aduc un suflu nou, în sensul că sunt intelectuali, avocați, medici, ingineri sau economiști, iar la sfârșit de săptămână participă la lucrările de înfrumusețare a zonei Montecristi. De asemenea, sunt implicați în diferite servicii sociale, de ajutorare a persoanelor nevoiașe.

Se spune că literatura Americii Latine se impune încet, încet în acel amalgam pe care-l numim “literatură universală”. Cum vede Călin Cruceru fenomenul literar latino-american?

Ion Cristoiu, după un periplu turistic în Cuba, spunea că a întâlnit doar „garciamarchisme”. Toate ziarele, evenimentele surprind o viață „metafizică”, cum spunea magnificul literat sud-american, Borges. Din Mexic și până-n Chile sau Argentina. Cristoiu, un fin observator, a înțeles că viața de pe aici e o formă de visare, de nostalgie și mai puțin de realitate culturală europeană de tipul celei cu care noi suntem obișnuiți. Poate și soarele atotarzător și clima care te îmbie spre boemie să fie „vinovaţi” de acest aspect general al Americii Latine!

Cum arată lumea în care ar dori să trăiască românul Călin Cruceru?

Am învățat că lumea e imperfectă, oriunde ar fi să fie … Dar ea există și trebuie să o acceptăm. Mi-aș dori o Românie mai așezată, mai sinceră și ceva mai bogată. Mentalitatea noastră încă a rămas la nivelul că se poate mânca salam prin parcuri, a bea bere pe bănci și a scuipa în public de câte ori avem ocazia. Aș dori să fie o lume fără bârfe, fără speculații și unde să nu existe boli și suferință!

Sursa foto: Satmareanul.net

Acest articol este proprietatea Pagina de Politică și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Se încarcă...

Articole similare

2 Responses to „Cristoiu avea dreptate. Aici, în Caraibe, viaţa e plină de garciamarchisme”

    • Calin Cruceru spune:

      Da, pentru ca ce e interesant in operele scriitorilor latino hispanici este tocmai faptul ca viata are un mister aici. E multa libertate in sufletele lor, multa singuratate, sinceritate dar si paradoxal viclenie. Singuratea reprezinta forma de a evita tradarea si fiecare traieste in lumea ei interioara. Foarte greu sa-si povesteasca sentimentele latinii cei din America de Sud! De aici e surpindera lui Gabo ca Caraibeanul e singuratic! Iar toata luema aici cgandeste rpecul celebruñl srciitor posesor al premiului Nobel pentru Literatura, in 1964! O carte care a inceput sa se citeasca in Buenos Aires si care nu a fost prea gustata la inceput!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top