Primul-ministru Victor Ponta a ieşit vineri la poză cu o tolbă de cifre menite să demonstreze românului de rând cât de bine o duce, fără să-şi dea seama. Fiind vorba de cifre seci, n-ar trebui să punem la îndoială adevărul lor. Dar obligaţi să supravieţuim cu stilul public al lui Victor Ponta, de a paria pe minciună în detrimentul adevărului, suntem nevoiţi să fim circumspecţi chiar şi cu numerele pe masă. De ce?

Deoarece, în ciuda faptului că teoretic sună bine ce scrie pe hârtie, în viaţa reală adevărul arată altfel. Da, statistica spune că România a avut anul trecut o creştere economică de 3,5%, în topul UE. Dar toată floarea cea vestită a analiştilor economici strigă de-atâta amar de vreme în pustiu că dacă dai la o parte agricultura, mai rămâne un amărât de 1%. Cu alte cuvinte, românul a strâns recoltă bună anul trecut, dar guvernul n-a avut niciun merit în manipularea buletinului meteo şi nici în dozarea optimă a cantităţii de soare&precipitaţii. Dumnezeu a dat, Ponta a luat, să fie primit! Mai mult, performanţa uzinelor „Dacia”, reflectată în exporturi de mare succes, a ajutat şi ea masiv la creşterea economică. Dacia, plus Agricultura, minus 3,5%, dă un rezultat foarte dureros al adevărului din spatele cifrelor prezentate de Victor Ponta.

Aşadar, creşterea economică reală, dată de motoarele economiei, nu e un motiv de mândrie câtă vreme ea se bazează masiv pe producţia sectorului agricol. Apoi, somajul. Guvernul se laudă că e scăzut faţă de media UE şi are dreptate. Dar tot pe hârtie, nu şi în viaţa reală. 7%, faţă de 24% în Spania, sună, într-adevăr, fantastic! Dar, în realitate, ştie şi ultimul angajat al ţării că există o pătură groasă de şomeri fără acte, care au ieşit din perioada de plată şi care nu mai apar în nicio statistică. Şomajul real este estimat undeva peste 20%, ca atare iarăşi vorbim de o statistică mincinoasă. Să nu omitem şi că şomajul a fost în creştere anul trecut, o anomalie pentru o economie aflată pe creştere economică. În mod normal, dacă ai creştere înseamnă că sunt investiţii, se crează locuri de muncă, deci şomajul scade. La noi, ca la nimeni! Avem şomaj, mic, dar mai mare ca înainte, când ar fi trebuit să fie şi mai mic de pe urma creşterii economice! Asta, da, ecuaţie macro ciudată, dar normală într-o ţară ca România.

De asemenea, deficitul bugetar mic cu care se mândreşte premierul Ponta nu este nicidecum meritul său, ci al FMI şi al UE. În lipsa acestor organisme, ne-am fi mutat probabil înapoi în timp, pe vremea guvernelor Văcăroiu, Ciorbea, Radu Vasile sau Adrian Năstase, când pofta guvernelor pentru aruncat bani în pomeni electorale ar fi violat de-a dreptul stabilitatea bugetelor publice. Cu FMI şi UE, e mai greu să arunci cu bani în buzunarele votanţilor uşor de cumpărat cu şpagă electorală bugetară. Nu şi imposibil, vezi felul dubios în care FMI şi BNR s-au lăsat corupte moral de mega-ţeapa botezată „electorata”. Dar, oricum, nu mai ţine cu dezmăţuri de altădată, ca atare degeaba se bate guvernul cu pumnii în pieptul deficitului bugetar, e doar meritul supravegherii „Marii Finanţe Internaţionale”. Şi discuţia poate continua cu inflaţia sau cu alţi parametri macroeconomici, toţi – foarte uşor demontabili din punct de vedere al meritelor guvernului USL.

Dar, aşa-i în politică, nu-i pentru cine se pregăteşte…Marele merit este al guvernelor anterioare, obligate de criză să taie în carne fie, să facă mai multă ordine în bucăria financiară şi să curăţe toată mizeria ascunsă sub preş din vremea boom-ului Tăricean. Boc şi Ungureanu au fost forţaţi de împrejurări să fie nepopulari, au redresat barca naţională, dar au plătit cu imaginea după ce au fost călcaţi în picioare mediatic. Mă întreb deseori ce soartă ar fi avut Emil Boc dacă alegea calea lui Ponta, de a mări taxe şi impozite, de a înghiţi veniturile populaţiei prin scumpiri şi prin inflaţie? Ca şi acum, populaţia n-ar fi băgat de seamă că statul le haleşte pe „neve” salariile şi pensiile; omul de rând ar fi văzut că suma de pe fluturaş nu se schimbă şi ar fi înghiţit găluşca aşa cum se întâmplă şi azi. Era, fără îndoială, un mod mincinos de a face politică, în interes de grup politic şi antinaţional. Cu siguranţă n-ar fi erodat aşa de mult imaginea puterii de atunci, deşi economia ar fi primit o lovitură teribilă, egală cu ani mulţi de blocaj economic. În locul minciunii economice, Boc a ales adevărul nepopular şi a făcut „treaba murdară”. Ponta a venit pe masă pusă, la păpat bani şi la cules  lauri în statistici. A primit hrană bună, pe termen lung. V-aţi întrebat vreodată unde am fi fost azi dacă Victor Ponta era atunci în locul lui Emil Boc? Nici nu vreau să mă gândesc!

Laurenţiu Ciocăzanu

Laurentiu Ciocazanu

Acest articol este proprietatea Pagina de Politică și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Se încarcă...

Articole similare

One Response to Ce liniştit doarme Ponta pe tăierile lui Boc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top