Laurentiu CiocazanuRomânia anului 2014 continuă să fie o ţară ruptă-n două, taman ca pe vremea regimului Iliescu-Năstase, dacă vă mai aduceţi aminte...Însuşi fostul premier Adrian Năstase lansa în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din 2004 teoria celor “două Românii”. Una a PSD, alta anti-PSD, cea care avea să-l aducă în cele din urmă pe Traian Băsescu la putere. România lui Băsescu a votat atunci masiv împotriva aroganţei, împotriva baronilor, împotriva hoţiei generalizate, împotriva monopolului presei de partid, împotriva menţinerii ţării în prizonieratul postcomunist.

Victoria lui Traian Băsescu a fost cu atât mai surprinzătoare cu cât ea s-a produs în condiţii puternic ostile. Pe de o parte, PSD construise reţeaua partidului-stat prin care inexpugnabilii baroni controlau armate fidele de alegători. Pe de alta, cu foarte puţine excepţii, presa era supusă la picioarele celui botezat “Împăratul”; primul-ministru Adrian Năstase cumpărase cam tot ce se putea cumpăra din presa privată, fără a mai pune la socoteală TVR şi radioul public, veritabile instituţii de forţă mediatică transformate în aparate infailibile de propagandă.

În primăvară, se împlinesc doi ani de când urmaşii lui Adrian Năstase, avându-l în frunte pe Victor Ponta, au revenit la putere. Din 2004 şi până azi presa a evoluat, au apărut televiziunile de ştiri şi a explodat internetul, dar, în ciuda progresului tehnologic, situaţia nu diferă prea mult de epoca Iliescu-Năstase în materie de manipulare mediatică şi de influenţă asupra maselor largi de votanţi. Şi, fără îndoială, că din tot aceste peisaj nu putem omite ceea ce s-ar putea numi “fenomenul Antena 3″.

Ascensiunea spectaculoasă a postului de ştiri al familiei Voiculescu este un amestec încă neclar de ingrediente, din care sedimentează totuşi câţiva factori vizibili pentru orice observator al pieţei media. E vorba, printre altele, de talentul perfid al realizatorilor, de laşitatea politicienilor speriaţi de posibilitatea de a fi călcaţi în picioare dacă nu cântă cum vor dirijorii de la televizor, de complicitatea unui public avid de “sânge”& vinovaţi de serviciu. Succesul Antenei 3 a venit la pachet cu compromiterea jurnalismului convențional, fie el şi cu simpatii politice, şi cu depăşirea oricăror graniţe ale bunului-simţ. Antena 3 a dat tonul împărţirii presei după modelul celor “două Românii” rivale, între care a dispărut orice punte de legătură: cea pro-PSD&Voiculescu şi cea anti-. Prima, hrănită cu dorinţa oarbă de a-l răpune pe Traian Băsescu, considerat răul absolut şi vinovatul pentru scăparea din lesă a justitţiei, cea de-a doua, expresia unui front al rezistenţei faţă de pervertirea jurnalismului şi față de tentativa tot mai agresivă de supunere a celei de-a treia puteri în stat – justiţia.

Consecinţa firească a unei astfel de falii este compromiterea credibilităţii oricărei dezvăluiri jurnalistice sincere. Astăzi, publicul de presă este obligat să judece valoarea unei anchete de presă în funcţie de simpatiile politice şi de sursa dezvăluirilor. Stilul Antenei 3 de a trata orice subiect doar din perspectivă “antibăsistă” şi a întoarce, cu orice preţ şi cu orice mijloace, realitatea împotriva dușmanului de la Cotroceni decredibilizează inclusiv valoarea unor dezvăluiri proprii, care într-un mediu normal ar fi fost preluate chiar şi de către presa rivală. Spre exemplu, cazurile “Nana-CEC” sau “Ioana Băsescu-Gazprom”, ar fi putut deveni subiecte valide pentru întreaga presă, nu doar pentru cea voiculesciană. Însă atâta vreme cât tu o ţii zi-lumină cu “Jos, Băsescu!”, când cauţi permanent nod în papură şi, pe deasupra, îi batjocoreşti pe toţi ceilalţi care nu se aliniază directivelor tale mediatice, la ce te poţi aştepta? La respect, în niciun caz. La tratament corect din partea restului presei, nici atât. Dimpotrivă, îi vei provoca pe toţi ceilalţi ziarişti anti-stilul tău să-ţi demonteze acuzaţiile şi să caute mereu doar explicaţii politice pentru dezvăluirile tale.

În orice societate liberă există presă cu simpatii. De stânga sau de dreapta. Liberale sau conservatoare. Pro şi antiguvernamentale. Există o competiţie a ideilor şi o piaţă a argumentelor. Există decenţă şi sobrietate. Există respect reciproc chiar în condiţii de competiţie fratricidă. Există graniţe pe care nimeni nu le va depăşi niciodată după cum există un spaţiu comun care îi permite fiecăruia să preia dezvăluirile concurenţei, dacă acesta lucru este în interes public general şi pune în discuţie lezarea unor valori comune.

Din păcate, stilul Antena 3, de a împărți presa și societatea în ”băsiști” și ”antibăsiști”, a omorât orice nuanță a normalității și a distrus orice normalitate a nuanțelor. A fracturat țara în două Românii năstasiene și asta nu le va folosi nici măcar lor, pe termen lung. Însă toate acestea n-ar fi fost posibile fără cumetria politicului. Premierul Victor Ponta, în lunile sale de miere ale coabitării agreate în cancelariile occidentale, a avut un moment în care a lăsat impresia că nu va încuraja un mediu ambiant precum cel creat de Antena 3 în ultimii ani. În fond, risca el însuși să devină victimă forțată a execuțiilor televizate dacă n-ar fi jucat așa cum cântă interesele mogulului.

Și, cu toate acestea, la primul atac furibund din partea lui Gâdea&comp. (imediat după alegerile din decembrie 2012, odată cu tentativa de a aduce UDMR la guvernare), a cedat. Din slăbiciune sau pur și simplu dintr-un calcul cinic, a decis să ”investească” în continuare în produsul războinic al lui Dan Voiculescu. Rezultatul? O țară sfâșiată de conflicte fără noimă, total neproductive, cu o populație invitată seară de seară la măcel în prime-time. O lume din altă lume, neeuropeană, ba chiar anti-. Asta își dorește un prim-ministru să guverneze? Îi folosește viitorului așa ceva? Are cineva de câștigat dintr-o astfel de logică a urii și a exorcizării veninului național? Este asta o dovadă a responsabilității față de cei slabi și mulți? Poți construi ceva palpabil și viabil într-o țară care cultivă violența televizată? Stă vreo familie liniștită la gândul că urmașii săi vor moșteni haosul și jungla socială?

Dacă răspunsul este da, atunci bine ați venit la ”Sinteza zilei”, domnule Ponta!

***

NOTĂ: Acesta este un articol de opinie. Opiniile sunt marcate în mod corespunzător pentru a le separa de informație.

Laurențiu Ciocăzanu

Acest articol este proprietatea Pagina de Politică și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Se încarcă...

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top