Nu sunt un „român” îmbătat de vrerea naţiei, n-am legături periculoase cu sloganurile unui Vadim sau Funar, nu sunt „dacolog” obsedat de rădăcinile mele măiastre…Sunt un locuitor al acestui pământ minunat şi blestemat, deopotrivă, mă las greu impresionat de sentimente fals patriotarde şi mă simt teribil de bine în pielea cetăţeanului planetar. Îmi place lumea celor fără de ţară. A egalilor umani, a rebelilor antipolitici, a frumosului fără graniţe.

Şi, totuşi, aseară, cu ochii pe televizorul conectat la producţia emoţională de rating, am simţit altfel. Eram o masă galbenă de împiedicaţi virtuoşi luptând eroic în faţa unor virtuoşi bine legaţi ai sportului-rege, din patria vînturilor bune. Nu reţin o altă zi de măreţie. Echipa naţională, jucând de maniera asta superioară, cu Messi, Higuain, Aguero, Di Maria şi multe alte vedete ale fotbalului planetar, zău, mie nu mi-a fost dat să văd din 1994 încoace! Atunci, pe soarele necruţător din Los Angeles şi prin alte arene ale Mondialului american, Hagi, Popescu (ce păcat, Gică!), Lupescu şi toţi ceilalţi încercau să ne scoată în lume.

Citiţi „Hora de la miezul nopţii”, scrisă de juniorul, pe atunci, într-ale gazetăriei, Grigore Cartianu, şi veţi înţelege ce înseamnă să iubeşti româneşte chiar şi-atunci când nu mai crezi în valorile acestei naţii plină de …parşivei. Aseară, rar, vai-Doamne, ce rar!, am trăit asemenea delir naţionalist! Dar ce mă bucur!Ce-a fost, de fapt? Jocul? Nuu, nu doar…Da, a fost şi jocul, dar e mult mai mult. E jocul dublat de jocurile care n-au mai fost făcute, de exemplu, câteva ore mai devreme, la alegerile pentru şefia FRF. Cu doar cîteva ore înainte, pleca Mircea Sandu. Cu o rentă viageră de vreo 7.000 de euro pe lună (de unde, oare!! Pentru ce!??) Trăisem aceeaşi surpriză nişte săptămâni înainte, cu Mitică Dragomir. Nu e musai de bine. Dar e o schimbare. O încercare. O şansă. Şi mai trăisem, cu doar o zi înainte, cutremurul condamnărilor din Dosarul Transferurilor. Şi ăsta era doar meciul cu mafia din fotbal.

Dar în aceeaşi zi fusese arestat Dan Radu Ruşanu. Baronul liberal de care se spală pe mâini Crin Antonescu (ce bine, ce păcat că prea târziu!). Cădea un zid al Berlinului românesc. Cade , e drept, de ceva vreme. Măria Sa, Justiţia, trăieşte fără teamă de Ponta sau de Voiculescu! Cad capete. Unul cîte unul. Şi ce legăttură au toate astea cu Messi? Cu junii galbeni pe pe gazon? Cu emoţiile mele? Cu Messi şi Di Maria? Niciuna. E doar o coincidenţă fericită că totul se întâmplă acum, în timpul vieţii noastre. Luptăm cu eroii planetei fotbal de la egal la egal. Nu-l avem pe Messi, dar avem energia sa printre cei 11 MiniMessi români. Nu suntem Germania, nici SUA sau Canada, dar începem să fim necruţători cu talerul plin de otravă care ne trage în jos. Intră unii după alţii după gratii, cu nemiluita. Din fotbal, din ASF, din politică. Să intre, dă Doamne! Până când se va face curăţenie definitivă. Nu sunt mulţi jucători cu carnet de alegător care vor asta, dar sunt câţiva care vor cu adevărat. I-am văzut în stradă, cu Roşia Montană. S-au speriat să nu fie asociaţi cu politica, dar nu se poate altfel, oameni buni! Răul cel mic e legea noastră, şi nu e răul cel mai mare. Da, merge şi-aşa! Căci e drumul nostru, românesc. Dar nu simţiţi că acum chiar duce undeva?

Aseară, când tribuna de pe Naţional Arena fremăta pentru nimic, m-am întrebat de ce se bucură lumea. Că a picat Mircea Sandu cu nişte ore înainte? Că scăpasem, înainte, şi de Dragomir? Că putem să jucăm de la egal la egal cu zeii sportului-rege? Că au putut fi trimişi după gratii unii dintre greii fotbalului românesc? Că Ruşanu a ajuns la zdup, că alţii au păţit-o, indiferent de partid, că mulţi o vor păţi de-acum înainte? Că România, asta, dodoloaţă, începe să respire şi aer de victorie? Că după 25 de ani de orbecăială prin tranziţie începem să vedem luminiţa de la capăt? Nu ştiu, n-am fost în tribune, dar am stat în faţa televizorului. Şi m-am bucurat că sper. Oare de când n-am mai simţi aşa ceva…!?

Laurenţiu Ciocăzanu

laurentiu-ciocazanu

Acest articol este proprietatea Pagina de Politică și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Se încarcă...

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top